13:14 Din Perga şi-au urmat drumul înainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos.
Din Perga şi-au urmat drumul înainte. (,,Străbătând de la Perga”, Nitz). Sau, ,,au străbătut de la Perga”. Drumul lui Pavel şi al lui Barnaba ducea spre nord, de-a lungul unui afluent al râului Cestrus în provincia Galatia. Pentru a ajunge la Antiohia ei au ,,străbătut” întreaga lăţime a Pamfiliei, şi colţul de sud-vest al Galatiei. Vezi harta de la pag. 280.
Antiohia. Pisidia era numai o regiune pe vremea lui Pavel şi n-a devenit provincie decât la sfârşitul secolului al III-lea d.Hr. Antiohia se afla în regiunea învecinată Frigiei. Totuşi, în anul 39 î.Hr. ajunsese sub dominaţia regelui din Pisidia şi în consecinţă era cunoscută ca Antiohia din Pisidia, pentru a o distinge de celelalte cetăţi cu acelaşi nume. În vremurile NT era cuprinsă în provincia Galatia.
Antiohia era una dintre multele cetăţi zidite de Seleucus Nicator (m. 28 î.Hr) care i-a dat nume după numele tatălui său, Antioh. Se găseşte pe pantele inferioare ale Munţilor Taurus, la o altitudine de peste 1.200 m deasupra nivelului mării. Populaţiei ei îi fusese acordată un fel de cetăţenie romană, sub August. Antiohia probabil atrăsese o considerabilă populaţie iudaică, lucru care pare că făcuse pe neamuri să capete un interes faţă de iudaism (v. 42).
Poate că în călătoria aceasta, Pavel şi tovarăşul său au fost expuşi la ,,primejdii din partea tâlharilor” de care vorbeşte în 2 Corinteni 11,26. Pisidia, prin care au trecut pentru a ajunge la Antiohia, era o ţară muntoasă, înălţându-se treptat către nord. Strabo (c. 24 d. Hr.; Geography, XII, 7.2) vorbeşte despre multă tâlhărie în aceste regiuni.
În sinagogă. Deşi Pavel era apostolul declarat al neamurilor, se ducea mai întâi la sinagogi (vezi cap. 13, 5.14), care adesea acordau vizitatorilor un prilej de a predica (vezi vol V, p. 57-58). Organizaţia sinagogii excludea orice fel de ceremonie preoţească şi predicarea laică era o practică statornicită pentru cei educaţi pentru ea. Nici prezbiterii şi nici cărturarii sinagogii nu aveau nevoie să fie din seminţia lui Levi, aşa cum era cazul cu preoţii de la Templu.
În ziua Sabatului. Ca şi Domnul său, (vezi Luca 4,16), Pavel era de obicei prezent la serviciile sinagogii în ziua Sabatului (vezi Fapte 13,42-44; 17,2; 18,4; cf. cap. 16,13). Apostolul Pavele evident avea un dublu scop – dorea să aibă un contact spiritual efectiv cu iudeii (vezi mai jos la ,,în sinagogă”) şi să sfinţească ziua Sabatului ,,după Lege” (Luca 23,56).