12:16 Petru însă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.
Bătea mereu. (,,Stăruia să bată”, KJV). Petru era tot atât de stăruitor în a bate la uşă spre a fi primit pe cât erau de stăruitori credincioşii în a se ruga pentru eliberarea lui.
Au rămas încremeniţi. Ar fi greu de găsit o mai potrivită ilustraţie pentru indispoziţia chiar a unor oameni buni de a crede că se răspunde precis şi anume la rugăciuni. Când Petru a stat în faţa lor, ei nu puteau admite că era el. Şi totuşi Isus dăduse o garanţie deplină adepţilor Săi că rugăciunile lor făcute în credinţă urmau să fie ascultate (Ioan 14,13.14).