12:10 După ce au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.
Straja. Gr. phulake, ,,gardă”. ,,Straja întâia şi a doua”, se poate referi la păzitorii staţionaţi aproape de poarta lăuntrică a închisorii şi la o poartă la o oarecare depărtare sau poate la păzitorii ferecaţi de el şi de alţii de la poartă (vezi v. 4). Poate că Petru fusese aşezat într-o închisoare interioară şi în felul acesta a trebuit să fie condus prin două curţi.
În cetate. Reiese că închisoarea era înăuntrul cetăţii. S-ar fi putut să fie în turnul Antonia (vezi vol. V, p. 225, cf. mai jos la ,,au ieşit”).
Singură. (,,De la sine”, Nitz). Ideea e că n-a fost folosit nici un ajutor omenesc (cf. Levitic 25,5). Fără îndoială poarta a fost deschisă de un înger nevăzut. Felul simplu şi aproape în treacăt în care Luca raportează minunea această este o mărturie a acurateţei relatării sale.
Au ieşit. Există oarecare dovezi textuale (cf. p. 19) pentru exprimarea ,,ieşind, ei au coborât cele şapte trepte şi au trecut printr-o uliţă”. Deşi exprimarea aceasta nu poate fi arătată că e originală, lasă a se înţelege o cunoaştere mai detailată a Ierusalimului de cum avem noi acum. S-ar putea să fie întemeiată pe o tradiţie că Petru a fost întemniţat în Turnul Antonia, la care pare că se intra pe un şir de trepte (vezi cap. 21,34.35.40).
Uliţă. Gr. rhume, un cuvânt însemnând sau o stradă sau o alee.
Îngerul a plecat. Când n-a mai fost necesar ajutor supranatural, el a îngăduit lui Petru să facă paşii următori pentru scăparea sa.