11:30 ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.
Prezbiterii. Gr. presbiteros, ,,bărbaţii mai bătrâni” şi aşa ,,bătrâni”, prezbiteri. Aceasta este prima notare a unor astfel de slujbaşi în biserica creştină. Ei probabil nu erau apostolii, deoarece prezbiterii sunt menţionaţi separat de apostoli în cap. 15,2.4.6. De aici înainte, ei apar ca un element proeminent al organizaţiei bisericeşti. Termenul ,,prezbiter” şi în mare măsură oficiul din biserică la care se referea, avea fundaluri atât în viaţa neamurilor, cât şi a iudeilor. Papirusurile din Egipt arată că ,,prezbiterii” jucau un rol important în viaţa economică a sătenilor locali. Astfel s-au făcut apeluri la ei în ce priveşte chestiuni privitoare la închiriere de terenuri şi plătirea impozitelor (vezi J.H. Maulton şi G. Milligan, The Vocabulary of the Greek Testament, p. 535). În Asia Mică termenul era folosit pentru membrii unei corporaţii şi în Egipt pentru preoţii unui templu (vezi A Deismann, Bible Studies, p. 156,233). În viaţa iudaică, cuvântul ,,bătrân” (presbuteros) era folosit pentru a desemna pe conducătorul unei sinagogi locale, cum e arătat în Inscripţia Theodotus (vezi cap. 4,5). Termenul se află astfel la îndemână pentru a fi adoptat de biserica creştină pentru slujbaşii ei care deţineau răspunderile primare în congregaţiile lor locale. Pe lângă aceste răspunderi locale, prezbiterii din biserica din Ierusalim se poate să fi ocupat ,,poziţia oarecum analogă cu aceea a zegenim-ilor din Sinedriul Iudaic, întrucât ei, împreună cu apostolii, sunt văzuţi în cap. 15 că au avut o oarecare autoritate dincolo de limitele propriei lor congregaţii. În cazul de faţă, lor, cei în nevoie, le-au fost trimise fondurile colectate la Antiohia, prin mijlocirea lui Barnaba şi a lui Saul. În biserica primară prezbiterul era cunoscut şi ca episkopos, însemnând ,,supraveghetori”, un cuvânt care a ajuns la noi ca ,,episcop”. Deşi istoric, cel puţin din secolul al 3-lea d. Hr., termenii ,,prezbiter” (bătrân) şi ,,episcop” au reprezentat doi slujbaşi diferiţi ai bisericii, dovezi din NT arată clar că în vremurile apostolice cei doi termeni se refereau la acelaşi slujbaş (cf. 1 Timotei 3,2-9 cu Tit 1,1). Clement din Roma (c. anul 96 d.Hr) pare să le egalizeze (Epistle to the Corinthians, 44) şi Chrisostom (m. anul 407 d. HR) declara: ,,În vechime, prezbiterii erau chemaţi supraveghetori (sau episcopi) şi slujitori (sau diaconi) ai lui Hristos şi supraveghetori, prezbiterii” (First Homily to the Corinthiens 1, în Migne, Patrologia Graeca, vol. 62, col 183).
Potrivit cu epistola lui Iacov una dintre datoriile unui prezbiter este vizitarea bolnavilor, rugăciune la Domnul pentru refacerea sănătăţii lor şi ungerea lor cu untdelemn pentru vindecare (cap. 5,14). În ce priveşte o discutare a dezvoltărilor ulterioare în funcţiile prezbiterului şi ale episcopului, vezi p. 26, 38-43.
COMENTARII ELLEN G. WHITE.
1-4 AA 141, SR 290
12 AA 137, SR 290
15-17 AA 141; SR 290
20 AA 166
17 AA 193
20-25 AA 156
18 AA 142; SR 291
21,24 SR 201
19 AA 155
26 AA 157; SR 302
27-30 6T 271