11:24 Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.
Bun. Ori ,,cinstit” (vezi Luca 18,18.19). Aplicată la Barnaba, aceasta era o laudă distinsă şi fără îndoială exprima părerea personală a lui Luca cu privire la om. El poate a avut grijă să înscrie recomandaţia aceasta deoarece în curând avea să redea neînţelegerea care avea să despartă pe Barnaba de propriul prieten şi conlucrător al lui Luca, Saul din Tars (Fapte 15,39).
Plin de Duhul Sfânt. Un om cu un caracter ca al lui Barnaba, eminent printre iudeii greci din Antiohia, urma să aibă o mare influenţă atât printre iudei, cât şi printre grecii din cetate. Aceeaşi calificaţie este arătată şi la Ştefan (cap. 6,5). În urma persecuţiei pornită cu uciderea lui Ştefan, predicatorii s-au retras la Antiohia. Unii dintre ei se poate să fi fost greci care avuseseră o parte activă în lucrarea pentru care Ştefan fusese martirizat.
Mult norod. Literal, ,,o mare mulţime” lăsând a se înţelege o mare creştere faţă de lucrarea relatată în v. 21. Aprobarea bisericii din Ierusalim cu privire la ceea ce se făcea, aşa cum era exprimată în bucuria şi încurajarea lui Barnaba, ,,fiul mângâierii”, urma să sporească zelul acestor lucrători zeloşi pentru Hristos.