10:46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
Vorbind în limbi. Acelaşi fel de manifestare a darurilor lui Dumnezeu a avut loc aici ca şi la Ierusalim în Ziua Cincizecimii (vezi cap. 2,4). Cuvintele lasă a se înţelege o trezire bruscă de bucurie şi înălţare care se dădea pe faţă într-o izbucnire de laudă nepremeditată. În istoria bisericii apostolice este un număr de cazuri relatate de manifestare a Duhului Sfânt prin darul limbilor (cf. Fapte 19,6; cf. cap. 2,4; vezi 1 Corinteni 14). Darul acesta a fost oferit pentru un scop practic. La Ziua Cincizecimii el a făcut în stare pe apostoli să proclame Evanghelia unor mulţimi străine de dialectul aramaic, adunate pentru a sărbători. În cazul convertiţilor lui Apolo care au fost rebotezaţi de Pavel la Efes, e logic a trage concluzia că el i-a pregătit pentru o arie mai cuprinzătoare de eficacitate creştină (vezi Fapte 19,6). La fel în cazul de faţă, darul limbilor era un semn şi o mărturie pentru însoţitorii lui Petru, care nu erau pregătiţi să accepte neamurile în biserică.
Atunci Petru a zis: (,,Atunci Petru a răspuns”, KJV). Nu e exprimată nici o întrebare anterioară, dar evident cuvintele lui Petru din v. 47 sunt ca răspuns la întrebările uimite ale prietenilor săi creştini iudei cu privire la acţiunea pe care el o va întreprinde în vederea faptului că păgânul Corneliu şi familia lui primiseră Duhul Sfânt. El se ţinuse de îndrumarea divină venind să le predice; urma ca el să facă drumul până la capăt şi să-i boteze?