10:45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.
Tăiaţi împrejur. (,,Circumcişi”, KJV). Adică cei şase creştini iudei menţionaţi în cap. 11,12 (vezi cap. 10,23) ca însoţitori ai lui Petru. Uimirea lor este o mărturie cu privire la realitatea darului pe care l-au primit Corneliu şi familia lui. Până la punctul acesta, creştinii luaseră ca un lucru de la sine înţeles că neamurile dacă urmau să fie creştini, trebuiau mai întâi să devină prozeliţi iudei autentici. Cazul eunucului botezat de Filip probabil că era o excepţie de la aceasta. Dar Corneliu şi familia lui erau păgâni, dintre neamuri şi însoţitorii creştini iudei ai lui Petru erau în stare să înţeleagă cum unii ca aceştia puteau primi darul Duhului Sfânt fără ca mai întâi să fi devenit prozeliţi. Un motiv în plus pentru uimirea lor s-ar putea găsi în faptul că unii iudei din vechime declaraseră că în zilele lui Mesia nici un prozelit nu va fi primit în Israel (Talmud Abodah Zarah, 3 b, ed. Soncino, p. 8) Crezând că venise timpul lui Mesia, însoţitorii lui Petru poate să fi fost influenţaţi în gândirea lor de o astfel de atitudine exclusivistă faţă de prozeliţi.
Peste Neamuri. Însoţitorii creştini iudei ai lui Petru au văzut acum o împlinire precisă a vedeniei apostolului. Corneliu şi familia lui, plini de Duhul Sfânt, erau dovada că nimeni nu mai putea de aici înainte să numească neamurile ,,spurcate” sau ,,necurate”. Pentru semenii creştini ai lui Petru, dovada aceasta fără îndoială a fost îndestulătoare.