10:43 Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.
Toţi proorocii. Ca şi în cuvântările lui anterioare (vezi cap. 2,16.30; 3,18) şi aici Petru dă pe faţă o înţelegere a sensului profeţiei VT cu privire la Hristos şi lucrarea Lui. Fără îndoială mare parte din aceasta era rezultatul învăţăturii pe care el şi ceilalţi apostoli o primiseră de la Hristos în intervalul dintre învierea Lui şi înălţarea Lui la cer, (vezi Luca 24,27.44). În cazul de faţă Petru probabil se referea la pasaje ca Isaia 49,6; Ioel 2,32. Faptul că Petru foloseşte pasaje din VT pentru a-şi susţine argumentaţia e o dovadă că el ştia că sutaşul Corneliu şi casa lui erau familiarizaţi cu acele scrieri.
Oricine crede. Aceasta este făgăduinţa din Ioan 3,14. Aici Petru o repetă, aşa cum a făcut şi Pavel mai târziu (Fapte 16,31). Mântuirea vine prin acceptarea harului lui Dumnezeu prin Isus Hristos (Efeseni 2,5.8) şi nu prin faptele Legii (Galateni 2,14.20.21). Faptele vin după primirea darului mântuirii (Efeseni 2,10; Filipeni 2,12.13).
Prin numele Lui. Cuvintele acestea trebuie să fi făcut o adâncă impresie asupra ascultătorilor atenţi ai lui Petru. Aici era răspunsul la îndoielile şi nedumeririle lor. Ei trebuiau să afle mântuirea, nu prin supunerea lor la circumciziune nici la tradiţiile iudeilor şi nici la tot ce implicau acestea, ci prin simplul act al credinţei în Hristos şi în puterea numelui Său (vezi cap. 3,16). Mântuirea lor era în puterea atributelor divine ale lui Hristos, pentru care numele Lui era un simbol exclusiv. Prin Isus Hristos din Nazaret, ei aşa cum erau neamuri urmau să primească iertarea de păcate pe care conştiinţa lor trezită îi învăţa că era condiţia prescrisă a păcii lui Dumnezeu. Realizările lor anterioare îi aşezau într-o condiţie spirituală de a se bucura de experienţa pe care versetul următor o prezintă.
Iertarea păcatelor. Vezi cap. 2,38; 3,19.