10:20 scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.
Pogoară-te. Petru era încă pe acoperişul casei.
Fără şovăire. (,,Neîndoindu-te”, KJV; ,,Fără a te îndoi”, Nitz). Sau ,,ezitând”. Ca şi cândva mai înainte, Petru nu ştia încă ce făcea Domnul Său, dar urma să ştie după aceea (Ioan 18,7). Atât el, cât şi trimişii lui Corneliu lucrau la fel sub îndemnurile Duhului Sfânt. Vedenia nu-i dăduse lui Petru nici un indiciu că el trebuie să facă o călătorie. Acum Petru era informat cu privire la aceasta şi a înţeles că ,,neîndoindu-te de nimic” vrea să spună, că la sfârşitul călătoriei sale, el nu trebuia să facă nici o deosebire între iudei şi alţi oameni. În felul acesta vedenia se făcea înţeleasă puţin câte puţin, şi nedumerirea lui era înlăturată.