1:22 cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit, unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.
Cu începere. Compară ,,începutul” (Marcu 1,1).
. Botezul lui Ioan. Lucrul acesta se poate referi fie la vremea când Ioan predica şi boteza sau la ziua anumită când Ioan a botezat pe Isus.
Să fie. [,,Trebui”, KJV]. Gr. dei, ,,e necesar” (cf. vers.16). Pare că Petru se gândea că numărul original al apostolilor trebuia să fie păstrat. Apostolii fără îndoială aveau o concepţie cu privire la numărul 12 ca întreg, după exemplul celor 12 seminţii ale lui Israel. De fapt, lor le fuseseră făgăduite 12 tronuri de pe care să guverneze (Matei 19,28), o făgăduinţă care aduce în minte cele 12 stele din coroana bisericii (Apoc. 12,1), şi cele 12 temelii ale zidurilor Noului Ierusalim, având scrise pe ele numele celor 12 apostoli (Apoc. 21,14). Isus a rânduit o grupă de 12, dintre care unul se pierduse. Prin urmare, Petru considera că numărul întreg e necesar pentru a da mărturie cu privire la toate aspectele vieţii şi faptelor Domnului. În faţa apostolilor se găsea o sarcină uriaşă, şi măsura întreagă a numărului lor era necesară pentru îndeplinirea ei.
Numărul 12 a fost stricat prin martirizarea lui Iacov cam prin anul 44 d.Hr. (cap.12,2), dar nu aflăm nimic despre numirea unui succesor.
Rânduit. [,,Hirotonit”, KJV; ,,Fie”, Nitz]. Gr. ginomai, ,,a deveni”. Unora li se pare că expresia ,,să fi ordinat”, [hirotonit] reflectă prea puternic principiile de cârmuire bisericească susţinute de traducătorii KJV. Susţinerea aceasta nu e necesară, deoarece cei doisprezece fuseseră deja ,,ordinaţi” [hirotoniţi] de Domnul lor (vezi Marcu 3,14; vezi DA296), şi ar fi fost corespunzător ca cel ales să fie la fel pus deoparte pentru lucrarea lor.
Martor. Vezi v. 8. Accentul e pe mărturisirea despre faptul istoric al învierii (vezi Luca 24,48).