4:2 propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.
Propovăduieşte. Gr. kerusso, ,,a vesti”. În ce priveşte forma substantivală kerux vezi 1 Timotei 2:7. Aici Pavel începe lista sarcinilor pe care îl roagă stăruitor pe Timotei să le îndeplinească (2 Timotei 4:1).
Cuvântul. Este vorba despre ,,Cuvântul lui Dumnezeu” (cap. 2:9), ,,cuvântul adevărului” (v. 15). Metoda lui Hristos de a comunica adevărul constituie modelul pentru fiecare creştin. Hristos Îşi concentra atenţia la descoperirea adevărului. El refuza să piardă timpul cu teoriile eronate sau cu polemici. Isus scotea în evidenţă datoriile practice care aveau legătură cu experienţele vieţii ascultătorilor Săi. El dorea ca oamenii să fie întăriţi pentru viaţa de zi cu zi. În consecinţă, El nu predica teorii fanteziste sau presupuneri senzaţionale, care au ca scop satisfacerea celor curioşi sau întărirea prestigiului înaintea gloatei nestatornice. Tot aşa, slujitorii Evangheliei din ziua de azi nu trebuie să includă în predicile lor simple tradiţii sau păreri omeneşti. Numai Cuvântul este în stare să satisfacă nevoile bărbaţilor şi femeilor slăbiţi de păcat. Istorisiri plăcute, care doar captează atenţia oamenilor şi dau naştere la râs, sunt incompatibile cu răspunderea serioasă a unui pastor care mărturiseşte că-L reprezintă pe Hristos.
Îndemnul ,,propovăduieşte Cuvântul” sugerează un conţinut menit să-i ajute pe oameni să lupte împotriva ispitei şi să rezolve problemelor vieţii zi de zi. Porunca aceasta interzice orice uşurătate, orice interpretare fantezistă bazată pe exegeză inexactă şi orice subiect banal. Duhul Sfânt va conlucra cu eforturile predicatorului numai când acesta vesteşte adevărul. Ca un ,,mesager” pentru Dumnezeu, slujitorul Evangheliei trebuie să predice numai şi numai Cuvântul, altminteri e un înşelător [,,impostor”]. Vezi cap. 3:13.
Când predicatorii din ziua de azi îşi dau seama de misiunea lor ca verigi vii între harul lui Dumnezeu şi nevoile oamenilor, atunci solia lor va consta numai din Pâinea Vieţii curată (vezi Ioan 6:51, 63). Predicile lor vor fi construite în aşa fel încât ascultătorii nu doar că vor fi plăcut impresionaţi, dar îşi vor şi aduce aminte de adevărul prezentat. Cuvântul va forma deprinderi sfinte şi va crea aspiraţii şi nădejdi noi.
Stăruieşte. [,,Insistă”, LKV]. Gr. ephistemi, ,,a se ţine de”, ,, a fi gata”.
La timp şi ne la timp. Adică indiferent dacă solia este convenabilă sau nu, Evanghelia este întotdeauna necesară, fie că oamenii îşi dau sau nu dau seama de aceasta.
Mustră. Gr. elegcho, ,,a convinge”, şi anume cu dovezi suficiente (vezi Ioan 8:46; 1 Timotei 5:20). În ce priveşte forma substantivală elegmos vezi 2 Timotei 3:16. Fiecare om ar trebui să fie avertizat de păcatele sale, dar avertizarea trebuie să fie bazată pe dovezi de necombătut din Cuvântul lui Dumnezeu.
Ceartă. Sau ,,cenzurează”. Păcatul flagrant cere o cenzură aspră, iar datoria bisericii constă în a descoperi atitudinea lui Dumnezeu faţă de nelegiuire. Păcatul trebuie mustrat, dar păcătosul trebuie să fie iubit. Cuvântul divin este norma după care să fie aplicată cenzura.
Îndeamnă. Gr. parakeleo, ,, a chema de partea”, ,,a încuraja” (vezi Matei 5:4). Numai Cuvântul poate îndemna şi încuraja cu efect inimile sleite de puteri şi picioarele obosite.
Blândeţea. [,,Îndelungă răbdare”, KJV]. Gr. makrothumia, ,,îndurare”, ,,răbdare” (vezi cap. 3:10). În ce priveşte forma verbală vezi Iacov 5:7. Orice aspect al datoriei slujitorului Evangheliei, fie mustrare, fie ceartă, fie îndemn, trebuie să fie înveşmântat cu răbdare şi împreună simţire. Mustrarea aspră, rece nu îi va aduce pe păcătoşi la Hristos.
Învăţătura. [,,Doctrina”, KJV]. Este vorba despre învăţătura care alcătuieşte temelia şi cadrul oricărei experienţe creştine adevărate. Doctrinele constituie informaţii cu privire la Dumnezeu şi planul Său; ele sunt unica armă a slujitorului Evangheliei împotriva erorii, unicul lui manual pentru o viaţă sfântă (vezi cap. 3:16).