2:19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui; şi: Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!
Totuşi. Aici este manifestat curajul neînfricat al lui Pavel. El se compară cu cei trei tineri evrei care, din cauza convingerilor lor, au dat piept cu moartea imediată. Ei I-au fost loiali lui Dumnezeu, care era în stare să-i scape dacă socotea că este bine, şi ,,chiar dacă nu”, tot aveau să-L servească (Daniel 3:18).
În această ultimă scrisoare către Timotei, Pavel căuta să-l încurajeze să rabde încercările care aveau să vină. Iubirea pentru Timotei l-a determinat pe Pavel să descrie drumul greu care stătea în faţa acestuia (vezi cap. 1:8; 2:3, 9, 16, 17; 3:1, 12).
Pavel nici măcar nu putea să-i făgăduiască lui Timotei că tovarăşii săi din câmpul Evangheliei sau membrii propriei sale biserici se vor dovedi cu totul credincioşi (vezi cap. 1:15; 2:17, 18; 4:10, 14). Apostolul învăţase cu lacrimi că dezamăgirea şi deziluzia puteau să se ivească oricând.
Pavel deja aştepta să moară de o moarte nemeritată, de pe urma sabiei călăului. Trebuia ca la toate acestea să se aştepte şi Timotei? Nu. Pavel încă nu sfârşise. El spune mai departe: ,,Timotei, lumea te va persecuta, unii prieteni te vor dezamăgi, unele din cele mai plăcute speranţe ale tale vor fi zdrobite, totuşi mai e ceva pe care poţi să te bizui: temelia tare a credinţei în Dumnezeu, care stă nezguduită”.
Temelia … lui Dumnezeu. Adică natura şi caracterul neschimbător al lui Dumnezeu, aşa cum sunt revelate în Scripturi. Biserica, care este rezultatul harului lui Dumnezeu şi obiectul celei mai mari purtări de grijă din partea Sa, în cele din urmă va triumfa, deoarece Dumnezeu nu-şi va revoca făgăduinţele şi nu-Şi va retrage conducerea. Ea stă pe o temelie sigură (compară cu Efeseni 2:19, 20; vezi Matei 16:18).
Tare. Gr. stereos, ,,ferm”, ,,solid”, ,,nemişcat”. Literal, prima parte a acestui verset zice: ,,temelia tare a lui Dumnezeu stă”.
Pecetea. Gr. sphragis, un ,,sigiliu” prin care ceva este confirmat, autentificat. Compară cu Ezechiel 9:4; Romani 4:11. Chiar de la creaţiune Dumnezeu a dorit să îi deosebească pe cei care dau pe faţă loialitate faţă de voia Sa. A fi sigilat cu aprobarea lui Dumnezeu este cea mai înaltă realizare a omului. Dumnezeu le-a făgăduit bărbaţilor şi femeilor sigilaţi protecţia legiunilor de îngeri, mângâierea şi încurajarea prezenţei Sale. În plus, oamenii de azi pot fi siguri că condiţiile pe care Dumnezeu Îşi bazează aprobarea sunt aceleaşi acum ca şi în vremurile biblice (vezi 2 Timotei 2:13). Lucrarea de sigilare va continua atâta timp cât bărbaţii şi femeile pot primi mântuirea. Vezi Apocalipsa 7:1, 4.
Cunoaşte. Probabil o referire la LXX din Numeri 16, 5. Toţi aceia care sunt loiali principiilor cârmuirii lui Dumnezeu pot fi siguri de făgăduinţa Sa (Ioan 10:28). Dumnezeu este vrednic de încredere, condiţiile Lui pentru viaţa veşnică sunt neschimbătoare, de aceea nimeni nu are motiv să-şi piardă credinţa în cuvântul Său. Cei care sunt dispuşi să mărturisească credincioşie pentru Dumnezeu pe pământ pot fi siguri că Dumnezeu Îşi va aduce aminte de ei în cer (vezi 2 Timotei 2:12).
Oricine rosteşte numele Domnului. Adică cei care aleg să fie numiţi ,,creştini” (vezi Faptele Apostolilor 11:26). Pe vremea lui Pavel numele de creştin era o invitaţie deschisă la persecuţie şi batjocură (vezi Faptele Apostolilor 15:26). Creştinul făcea publică predarea vieţii sale lui Hristos, dorind aprobarea Lui mai mult decât pe aceea a oamenilor.
Depărteze. Gr. aphistemi, ,,a sta departe”. Compară cu Matei 7:23 (vezi Isaia 52:11; 1 Corinteni 6:17, 18; 1 Petru 1:15, 16). Apostolul arată consecinţa inevitabilă a deplinei predări a vieţii în mâna lui Dumnezeu; un astfel de membru al bisericii va urî răul aşa cum a făcut-o Hristos. În nici un caz sigiliul lui Dumnezeu nu se poate aşeza pe un bărbat necurat sau pe o femeie necurată; Dumnezeu nu va aproba niciodată nimic mai puţin decât completa acceptare a principiilor guvernării Sale. Cei care poartă sigiliul acesta vor ieşi din lume ca exemple ale unei vieţuiri superioare, dând pe faţă un caracter care reflectă integritatea morală.
Fărădelege. Gr. adikia, ,,nedreptate”, ,,fărădelege”.