1:9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,
Ne-a mântuit. [,,Care ne-a mântuit”, KJV]. Versetele 8–11 trebuie socotite o unitate. Numai ,,puterea lui Dumnezeu” poate să-i salveze pe oameni din obiceiurile lor păcătoase. Atâta vreme cât îşi supun voinţa lui Dumnezeu, mântuirea lor e sigură (vezi Mat. 1:21).
Chemat. Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi (vezi 1 Timotei 2:4). Totuşi sunt mulţi care refuză oferta lui Dumnezeu (vezi Matei 23:37).
Cu o chemare sfântă. Sau ,,la o chemare sfântă”. Adică la o viaţă ireproşabilă. Compară cu Romani 1:7.
Nu pentru faptele noastre. [,,Nu după faptele noastre”, KJV]. Adică nu pe temeiul ,,faptelor noastre”. Mântuirea prin credinţă este una din învăţăturile fundamentale ale Evangheliei, pe care şi Pavel o subliniază în mod deosebit, din cauza încrederii înşelătoare a iudeilor în puterea mântuitoare a ,,faptelor legii” (vezi Galateni 2:16; Romani 3:19–24; Romani 10:1–4; Efeseni 2:8, 9; Tit 3:5). Omul nu are nimic de oferit lui Dumnezeu ca temei al mântuirii sale; fără îndurarea oferită fără plată de către Dumnezeu, el este neajutorat.
După hotărârea Lui. [,,După propriul Sa intenţie”, KJV]. Chiar datorită naturii iubirii (vezi 1 Ioan 4:9, 10), Dumnezeu a luat iniţiativa de a-i mântui pe păcătoşi prin darul Fiului Său, ,,Isus Hristos”. Pentru o discuţie mai detaliată a planului lui Dumnezeu, vezi Romani 8:28–30; Efeseni 1:3–11.
Harul. Vezi Romani 1:7; 3:24; 1 Corinteni 1:3. Iubirea lui Dumnezeu, revărsându-se fără de încetare asupra păcătoşilor lipsiţi de merite, îl invită pe fiecare om să accepte mântuirea prin Hristos (vezi Romani 3:23, 24; Efeseni 2:4–10).
Înainte de veşnicii. [,,Înainte de a fi început lumea”, KJV]. Gr. pro chronon aionion, ,,înainte de timpuri veşnice”, adică înainte de istoria acestui pământ. În preştiinţa Sa Dumnezeu era pregătit să întâmpine tragedia şi criza păcatului înainte ca el să fi pătruns în lumea noastră (vezi Romani 16:25, 26; Matei 25:34; 1 Corinteni 2:7). Datorită atotştiinţei Sale, lui Dumnezeu îi sunt la fel de cunoscute şi trecutul, şi prezentul, şi viitorul; nici un eveniment de pe acest pământ nu-L poate surprinde. Ştiind că păcatul avea să fie un atac al fiinţelor create împotriva autorităţii Sale şi astfel împotriva caracterului Său, Dumnezeu a fost întotdeauna pregătit să-Şi demonstreze iubirea şi sinceritatea nu numai înaintea unui univers fără de păcat, ci şi înaintea celor care dispreţuiseră iubirea divină. Vezi Ioan 1:14; 3:16; Romani 5:5–10.