1:16 Domnul să-şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat, şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu.
Onisifor. Literal, ,,cineva care aduce folos”. Nu se ştiu mai multe lucruri despre acest credincios sincer. Se pare că el nu-şi făcuse de râs numele şi că îi adusese multă bucurie şi încurajare lui Pavel într-un timp când alţi membrii ai bisericii îl părăseau. Onisifor nu se ruşinase de Evanghelie sau de ocara pe care ea i-o aducea lui Pavel. Unii cred că el era mort atunci, (1) pentru că aici şi în cap. 4:19 Pavel se referă numai la ,,casa” lui şi (2) pentru că în cap. 1:18 cuvintele ,,în ziua aceea”, înţelese în lumina v. 12 cap. 4:8, constituie o referire la a doua venire.
Mângâiat. [,,Înviorat”, KJV]. Onisifor era ca o adiere de aer de munte pentru Pavel, care respira miasma temniţei romane. În loc de a contribui la suferinţa lui Pavel, el îi aducea curaj, optimism şi prietenie.
Nu i-a fost ruşine. Onisifor este pus în contrast cu Figel şi Ermogen şi reprezintă un exemplu demn de urmat pentru Timotei (vezi v. 8).
Lanţul. Vezi Faptele Apostolilor 28:20.