1:14 Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat, păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi.
Lucrul acela bun … păzeşte-l. Propoziţia sună literal: ,,păzeşte depozitul excelent” (vezi 1 Timotei 6:20; 2 Timotei 1:12). Aici Pavel se referă la responsabilitatea lui Timotei ca slujitor al Evangheliei, încredinţată lui atât de către oameni cât şi de către Dumnezeu. O parte din ,,depozitul” acesta erau chiar cuvintele lui Pavel, pe care Timotei trebuia să le ,,păzească” (v. 13). Lucrarea lui Pavel era aproape încheiată; apostolul păzise adevărul neatins de vreo eroare doctrinală sau de întinare morală. Dar slujba care-i fusese încredinţată lui Pavel, ,,depozitul” lui, era acum pusă pe umerii lui Timotei şi ai altora. De aici înainte ei urmau să fie păzitori ai comorii nepreţuite a Evangheliei şi la rândul lor să o transmită cu credincioşie altora.
Prin Duhul Sfânt. Adică Duhul Sfânt este agentul care-i face în stare pe oameni să împlinească sarcina predicării Evangheliei. Nu există limită în lucrarea şi influenţa celor care îşi consacră voinţa scopurilor lui Dumnezeu. Duhul Sfânt devine tăria omului şi este puterea nevăzută care stă în spatele progresului lucrării.
Locuieşte. Puterea lui Dumnezeu devine aliată cu forţele vitale ale omului. Interiorul său este schimbat atunci când Îi îngăduie Duhului Sfânt să-i îndrepte viaţa sa. Compară cu Ioan 15:4–7 (vezi Ioan 14, 17; 1 Corinteni 6:19; Efeseni 3:16).