1:12 Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.
Sufăr. Din cauza propriei sale suferinţe îndurate din cauza Evangheliei, Pavel îl putea îmbărbăta pe Timotei să rabde suferinţa.
Aceste lucruri. E vorba despre culmea umilinţei. Pavel fusese acuzat de acte criminale împotriva Imperiului Roman.
Nu mi-e ruşine. [,,Nu sunt ruşinat”, KJV]. Chiar dacă avea de întâmpinat dezonoarea executării ca un criminal şi batjocora unui imperiu, încrederea lui Pavel în solia pe care o predica îi înviora spiritul şi-i întărea curajul. Acelaşi fel de nobleţe a oţelit şi inima curajoşilor evrei când au avut de întâmpinat furia regelui Babilonului (vezi Daniel 3:16–18); Hristos de asemenea, întâmpinând ocara crucii, a dat universului un exemplu de încredere în providenţa Tatălui.
Ştiu. Pavel este convins de grija lui Hristos pentru binele său, şi mărturia sa dă pe faţă recunoştinţa lui pentru aceasta.
Crezut. Forma verbului grecesc scoate în evidenţă faptul că încrederea exista în viaţa lui Pavel încă de dinainte şi continua şi în prezent. El îşi păstrase credinţa chiar în mijlocul neplăcutei experienţei de a fi tratat ca un criminal de rând. Dumnezeu nu aşteaptă ca oamenii să se încreadă în El orbeşte. El a dat fiecărui om dovezi suficiente pe care să-şi bazeze încrederea. Recunoaşterea acestor dovezi ale providenţei lui Dumnezeu oferă bucurie vieţii.
Încredinţat. Sau ,,convins”.
Să păzească. Literal propoziţia sună astfel ,,să păzească depozitul meu până în ziua aceea” (compară cu 1 Timotei 6:20; 2 Timotei 1:14). Comentatorii se întreabă dacă aici Pavel se referă la ceva ce îi încredinţase lui Hristos sau la ceva ce Hristos îi încredinţase lui. Prima opinie este că mântuirea personală a lui Pavel, caracterul şi viitorul său sunt lucrurile pe care Hristos le va păzi cu credincioşie până la ziua învierii, când sfinţii adormiţi vor fi aduşi la viaţă. Chiar dacă moartea îi ascunde pe oameni de ochii celorlalţi, Hristos a însemnat mormintele tuturor celor care într-o zi vor primi darul vieţii veşnice.
Cei care susţin a doua părere nu cred că Pavel ar folosi aceleaşi cuvinte ca şi în 1 Timotei
6:20 şi 2 Timotei 1:14, dar cu alt sens. În pasajele amintite este clar ce i se încredinţează lui Timotei ca slujitor al Evangheliei. Comentatorii aceşti susţin că Pavel îi împărtăşeşte aici lui Timotei încrederea că deşi el va muri în curând, răspândirea Evanghelia nu va înceta, şi că Hristos poate să păzească mărturia creştină până ce sarcina va fi împlinită. Alţii ca Timotei vor primi însărcinarea care îi fusese dată lui Pavel. Deşi moartea sa avea să fie o lovitură puternică pentru tinerele biserici, ele trebuiau să fie convinse, ca şi Pavel, că Hristos încă trăieşte şi că poate să le împlinească în ele mai mult decât făcuse acest apostol.
Ziua aceia. Adică ziua când sarcina încredinţată creştinilor va fi fost îndeplinită. Poate că Pavel se referă la ,,ziua aceea” când ,,viaţa şi neputrezirea” (vezi v. 10) le vor fi oferite celor credincioşi pentru că au păstrat curat ceea ce li se încredinţase.