3:2 şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi; căci nu toţi au credinţa.
Să fim izbăviţi. Gr. ruomai, ,,a izbăvi”. Deşi această a doua cerere are un iz personal, apostolul nu e preocupat în primul rând de siguranţa sa, ci vrea să fie sigur că echipa lui evanghelistică se va bucura de libertate în lucrare.
Nechibzuiţi. Gr. atopoi, literal, ,,afară din loc”, deci ,,nepotriviţi”, ,,răi”, ,,greşiţi”. În limba greacă acest cuvânt este articulat hotărât, înţelegându-se aşadar că Pavel se referă la o anumită categorie de potrivnici, fără îndoială la iudeii care s-au unit împotriva sa şi l-au adus înaintea lui Galiu, guvernatorul roman (vezi Faptele Apostolilor 18:9–17). Iudeii aceştia erau mai răi decât mulţi dintre păgâni prin faptul că rezistau cu încăpăţânare apelurilor Sfintei Scripturi şi minunilor săvârşite de Duhul Sfânt, care demonstrau puterea lui Dumnezeu, iar unii din neamul lor au ajuns atât de departe încât l-au batjocorit (Faptele Apostolilor 13:45).
Nu toţi au credinţa. Aceasta este probabil o referire la iudeii necredincioşi care respingeau credinţa creştină. Tesalonicenii primiseră repede credinţa, dar nu trebuia să fie surprinşi dacă alţii nu făceau la fel. Sunt unii care s-au predat de deplin răului, iar conştiinţa lor este insensibilă (vezi 1 Timotei 4:2). Alţii, închizându-şi pe deplin mintea dovezilor pe care Duhul Sfânt le aduce în inima lor, se aşează în afara influenţei Evangheliei. Când Domnul, prin minunile realizate când era pe pământ, dăduse dovadă neîndoielnică de divinitatea Sa, au fost unii care şi-au împietrit în aşa fel inima respingând mesianitatea Lui încât au atribuit puterea Sa făcătoare de minuni lui Satana. Unii ca aceştia, avertiza Domnul, erau în primejdia de a comite păcatul de neiertat, dacă nu o şi făcuseră deja (vezi Matei 12:22–32). Alţii, care nu au ajuns atât de departe, erau atât de împietriţi în scopurile lor lumeşti încât Evanghelia nu putea să pătrundă în inima lor, aşa cum nici sămânţa nu poate prinde rădăcini în terenul bătătorit al drumului (vezi Luca 8:5, 12). Asemenea oameni au nevoie de desţelenirea terenului inimii prin pocăinţă sinceră, ca să poată înţelege cuvântul şi să-l creadă (vezi Osea 10:12).