3:10 Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.
Când eram la voi. Compară cu 1 Tesaloniceni 3:4; 2 Tesaloniceni 2:5.
Vă spuneam lămurit. [,,Vă porunceam”, KJV]. Şirul de instrucţiuni date de Pavel tesalonicenilor este uimitor. Se pare că în scurta perioadă cât fusese cu ei le-a expus fiecare punct principal al credinţei şi a adaptat învăţătura dată la nevoile lor imediate. În consecinţă, când nu era prezent între ei putea să se refere la poruncile verbale pe care li le dăduse.
Nu vrea să lucreze. Este evident că aici Pavel se referă la aceia care, anticipând revenirea imediată a lui Hristos, refuzau să mai muncească, susţinând că, având în vedere iminenţa acestui eveniment, acest lucru nu mai era necesar.
Nici să nu mănânce. Apostolul se opune pe scurt raţionamentul fanaticilor printr-o zicală; se poate ca aceasta să fi fost răspândită în timpul acela sau să fi pornit de la el. Zicala aceasta are valoare şi în prezent. Munca este o binecuvântare, lenea, un blestem (vezi DA 72; COL 359). Dumnezeu oferă hrană animalelor, dar ele trebuie să o caute. Lui Adam i s-a spus ,,în sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea” (Geneza 3:19). Creştinul trebuie să facă tot ce-i stă în putere ca să nu fie
o povară pentru alţii. El ar trebui să lucreze în aşa fel încât, pe lângă întreţinerea lui, să fie în stare să-i ajute şi pe cei în lipsă (Efeseni 4:28).