2:6 Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.
Şi acum ştiţi. Pavel le reaminteşte din nou cititorilor subiectul asupra căruia ei erau cel puţin parţial informaţi. Comentatorii ulteriori ai cuvintelor sale au dezavantajul de a nu cunoaşte conţinutul deplin al instrucţiunilor lui orale.
Opreşte. [,,Reţine”, KJV]. Gr. katecho, ,,a deţine”, ,,a ţine înapoi”, ,,a restrânge”. Literal, ,,ce-l restrânge”, sau ,,ce-l reţine”, în limba greacă fiind de genul neutru. În v. 7 Pavel foloseşte o expresie similară, dar foloseşte genul masculin, ,,cel ce o opreşte”.
Comentatorii consideră că în v. 6–12 sunt mari dificultăţi, şi le pun pe seama faptului că Pavel se adresează tesalonicenilor folosind un fundal de informaţii date mai înainte, pe care noi nu le avem. În felul acesta, orice explicaţie a acestui pasaj conţine un element de ipoteză şi trebuie să fie observată cu grijă în contextul soliei lui Pavel pentru tesaloniceni.
Unii susţin că puterea care opreşte este Imperiul Roman. Persecuţiile păgâne ţineau în frâu tendinţa bisericii de a adopta obiceiuri şi dogme străine, şi în felul acesta împiedicau apariţia papalităţii (GC, 49). Probabil Pavel nu specifică aici care este puterea aceasta deoarece este o chestiune delicată asupra căreia nu îndrăzneşte să fie mai explicit, de teama de a nu aduce noi persecuţii asupra convertiţilor, dacă scrisoarea aceasta ar fi căzut în mâinile duşmanilor.
Aţii consideră că aceste cuvinte au o aplicaţie mai extinsă. Ei cred că forma masculină, ,,cel ce o opreşte” (vezi mai sus), se referă la Dumnezeu. Astfel, ,,ce(-l) opreşte” ar putea să fi o referire la împrejurările aranjate şi permise de Dumnezeu (vezi Daniel 4:17) pentru a întârzia apariţia lui Antichrist, atât în aspectul lui istoric cât şi în manifestarea lui finală care urmează încă să vină (vezi 2 Tesaloniceni 2:4). În ce priveşte felul în care Dumnezeu ţine în frâu puterile răului, vezi Apocalipsa
7:1.
Ca să nu se descopere. Deşi Pavel nu specifică care este subiectul acestui predicat, contextul arată că vorbeşte încă de ,,omul păcatului” (v. 3, 4). În ce priveşte comentariul la verbul ,,descopere”, vezi v. 3.
La vremea lui. Adică la vremea hotărâtă de Dumnezeu, nu la timpul hotărât de ,,omul fărădelegii”. Antihristul se va manifesta la vremea potrivită. Dacă este vorba de papalitatea istorică (vezi v. 4), s-a înţeles prin cuvintele de aici perioada de dominaţie de 1260 de ani a acestei puteri religioase (vezi Daniel 7:25; Apocalipsa 12:6). Când i se dă o aplicaţie mai largă (vezi 2 Tesaloniceni 2:4) pasajul este considerat o referire la timpul când Satana va juca un rol personal în evenimentele zilelor sfârşitului, numai pentru ca planul lui de a domina lumea să fie dezvăluit şi caracterul său să fie cunoscut (vezi 2 Tesaloniceni 2:4; Apocalipsa 17:16).