2:2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar.
Clătinaţi… în mintea voastră. Nu trebuia ca tesalonicenii să fie îndepărtaţi de la convingerea lor stabilă şi să fie ,,purtaţi de orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4:14). Creştinii ar trebui să fie statornici din punct de vedere intelectual.
Tulburaţi. Gr. throeo, ,,a striga tare”, ,,a înspăimânta” de unde, ,,a tulbura”. Acest cuvânt se referă la o stare de agitaţie sau de excitare nervoasă. Gândul că revenirea Domnului era iminentă îi ţinuse pe tesaloniceni într-o stare de continuă tulburare.
Duh. Acest cuvânt se referă fără îndoială la Spiritul profeţiei (compară cu 1 Corinteni 7:40; 12:10).
Vorbă. Adică învăţătură orală.
Epistolă. Adică o comunicare scrisă.
Ca venind de la noi. Se poate înţelege prin aceste cuvinte că era vorba despre toate cele trei tipuri de comunicare, caz în care se zicea că toate ar fi venit de la Pavel. Mulţi comentatori consideră că Pavel se referă aici la vreo comunicare falsă, făcută în numele lui. Ţinând cont de precauţia manifestată prin semnarea scrisorii cu propria lui mână (vezi cap. 3:17), e posibil ca aici Pavel să fi avut în vedere scrieri contrafăcute. Alţii cred că dacă lucrul acesta ar fi fost adevărat, el ar fi tratat problema mai serios. Ei sugerează că e posibil şi ca unele exprimări ale lui Pavel în învăţătura sau în forma adresării sau în scrisul primei sale epistole să fi fost greşit interpretate (vezi 1 Tesaloniceni 4:15.17; 2 Tesaloniceni 2:1; AA 264).
Ziua Domnului. [,,Ziua lui Hristos”, KJV]. Dovezile textuale favorizează traducerea ,,ziua Domnului”. În ce priveşte comentariul la cuvintele ,,ziua Domnului” vezi Faptele Apostolilor 2:20.
Ar fi venit chiar. [,,E aproape”, KJV]. Gr. enistemi, ,,a sta aproape”, ,,a fi iminent”. De aici reiese clar că înţelegerea greşită nu era cu privire la eveniment, ci la iminenţa lui. Pavel subliniază în prima sa epistolă, aşa cum învăţase şi Hristos, că viaţa creştinilor ar trebui să fie o continuă pregătire pentru revenirea Domnului (Matei 24:42, 44; 1 Tesaloniceni 1:10; 5:23). Ei trebuie să vegheze şi să fie gata, dar nu trebuie să fie cuprinşi de un simţământ de panică şi de o agitaţie inutilă cu privire la a doua venire.