2:13 Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.
Prea iubiţi de Domnul. [,,Iubiţi ai Domnului”, KJV]. Compară cu 1 Tesaloniceni 1:4, unde convertiţii sunt descrişi ca ,,prea iubiţi de Dumnezeu” [,,iubiţi ai lui Dumnezeu ”, KJV].
Trebuie să mulţumim. Compară cu cap. 1:3. Aici are loc o tranziţie. După ce şi-a terminat discursul despre ,,omul fărădelegii” şi despre ,,acel Nelegiuit” (v. 1–12), apostolul se gândeşte la minunatele îndrumări pe care le-a dat Dumnezeu în Evanghelie, aşa ca nimeni să nu fie înşelat şi pierdut. De asemenea, după ce le-a prezentat tabloul întunecat din v. 1–12, acum Pavel îi încurajează pe cititori.
De la început. De asemenea pot fi citate dovezi textuale pentru exprimarea ,,primele roade” sau ,,primii convertiţi” (RSV), iar sensul preferat pentru exprimarea din KJV este ,,din veşnicie” (vezi 1 Ioan 1:1; 2:13). Pavel le reaminteşte cititorilor că Dumnezeu i-a ales ,,de la început”. Acest gând este paralel cu cel exprimat în alte epistole (Efeseni 1:4; 2 Timotei 1:9). Compară cu Romani 16:25; Efeseni 3:11; 1 Petru 1:20; Apocalipsa 13:8; DA 22.
V-a ales. Compară cu Efeseni 1:4; Coloseni 3:12; 1 Tesaloniceni 1:4; 5:9. Că alegerea aceasta nu este una arbitrară din partea lui Dumnezeu este arătat din cuvintele calificative care urmează. Alegerea depinde de sfinţirea celor aleşi.
În sfinţirea Duhului. [,,Prin sfinţirea Duhului”, KJV]. Totuşi e recunoscut faptul că sfinţirea adevărată este lucrarea Duhului Sfânt (vezi 1 Petru 1:2). O astfel de sfinţire, împreună cu ,,credinţa adevărului”, este mijlocul prin care este săvârşită mântuirea în viaţa credinciosului.
Credinţa adevărului. Aceasta stă în opoziţie izbitoare cu credinţa într-o ,,minciună” (v. 11), care este rezultatul căderii ca victimă a înşelăciunilor lui Antihrist.