1:11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui, şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate, şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,
Ne rugăm necurmat. Compară cu1 Tesaloniceni 1:2; 2 Tesaloniceni 1:3; vezi Filipeni 1:4.
Găsească vrednici. [,,Să se socotească vrednici”, KJV]. Vezi v. 5, unde Pavel sugerează că felul tesalonicenilor de a îndura prigonirile îi recomandă înaintea lui Dumnezeu. Aici el se roagă ca Dumnezeu să-i socotească sau să-i ,,facă” (RSV, traducerea lui G. Galaction) vrednici de chemarea Lui.
Chemarea Lui. [,,Chemarea aceasta”, KJV]. Mai degrabă ,,chemarea”. Vezi Romani 8:28, 30; 2 Timotei 1:9. Este chemarea de a trăi o viaţă sfântă, de a ieşi din lume, de a fi despărţit de ea (2 Corinteni 6:17, 18) şi de a fi cetăţeni ai împărăţiei cereşti (Filipeni 3:20, RSV). Putem pe bună dreptate să ne întrebăm: ,,Se conformează viaţa mea scopului divin al Aceluia care mă cheamă cu atâta îndurare? Mă va socoti Judecătorul vrednic?”
Cu putere. Sau ,,în putere”, cuvintele fiind legate de verbul ,,să împlinească”: ,,Dumnezeu… să împlinească cu putere”.
Orice dorinţă de bunătate. [,,Buna dorinţă pentru bunătatea Sa”, KJV]. Gr. eudokia agathosunes, literal, ,,buna plăcere a bunătăţii”, în textul grecesc neexistând cuvântul ,,Sa”. Eudokia înseamnă ,,bună voinţă”, ,,voinţă”, ,,dorinţă”. Agathosune, un cuvânt folosit numai de scriitorii biblici şi ecleziastici, denotă cinstea inimii şi a vieţii. Nu este vorba despre bunătatea lui Dumnezeu, ci despre orice ,,dorinţă bună” din partea poporului Său. Pavel se ruga ca Dumnezeu să ,,împlinească”, adică să umple pe deplin, sau să împlinească în întregime orice aspiraţie spre bine simţită de convertiţii săi. Dumnezeu este Cel care prin Duhul Său pune în inimile noastre această ,,dorinţă (eudokia)” şi prin acelaşi Duh ne dă puterea de a o îndeplini (vezi Filipeni 2:13; 1 Tesaloniceni 5;24). Bunătatea este una din roadele Duhului (Galateni 5:22).
Orice lucrare izvorâtă din credinţă. [,,Lucrarea credinţei”, KJV]. Pasajul acesta poate fi tradus astfel: ,,orice hotărâre bună şi orice lucrare izvorâtă din credinţă.” Credinţa pe care Pavel doreşte să
o vadă în viaţa poporului lui Dumnezeu nu este doar una teoretică, ci un principiu activ, lucrător (compară cu Iacov 2:17). El recunoaşte că o astfel de credinţă, vie, aducătoare de putere, vine de la Dumnezeu şi de la Duhul Sfânt (vezi 1 Tesaloniceni 1:3, 5). În consecinţă, el se ruga insistent ca Dumnezeu să-L facă pe poporul Lui în stare să biruie piedicile omeneşti şi să desăvârşească lucrarea credinţei în vieţile lor (compară cu Romani 4:20, 21).