6:14 David juca din răsputeri înaintea Domnului, şi era încins cu efodul de in subţire.
Juca... înaintea Domnului. Dansul lui David a fost un act de veselie solemnă şi sfântă. Pentru un oriental al acelei perioade, o astfel de manifestare era modul natural de exprimare, oricât de ciudat ni s-ar părea nouă astăzi. Prin aceasta, David îşi exprima lauda recunoscătoare şi astfel dădea cinste şi mărire sfântului Nume al lui Dumnezeu. Nu există nimic în dansul lui David care să poată fi comparat cu dansul modern sau care să-l justifice. Dansul obişnuit nu atrage pe cineva mai aproape de Dumnezeu şi nici nu-i inspiră gânduri curate, de vieţuire sfântă. El degradează şi corupe. El face pe om inapt pentru rugăciune sau studierea Cuvântului lui Dumnezeu, îl întoarce de pe calea dreptăţii pe căile petrecerilor. Morala este stricată, timpul mai rău decât pierdut şi adesea, sănătatea este sacrificată (vezi PP 707).
Efodul de in. Compară cu 1 Cronici 15,27. David a pus deoparte haina sa împărătească cu această ocazie şi a purtat un efod simplu de in, de felul celui purtat de obicei de preoţi şi de alţii (vezi cele despre 1 Samuel 2,18; compară cu 1 Samuel 22,18; 2 Cronici 5,12). Făcând aşa, el nu şi-a asumat prerogativele preoţilor, ci a arătat pur şi simplu poporului său că era gata să se umilească şi să devină una cu ei în slujirea lui Dumnezeu.