5:2 Chiar odinioară, când Saul era împăratul nostru, tu povăţuiai şi strângeai pe Israel. Domnul ţi-a zis: Tu vei paşte pe poporul Meu Israel, şi vei fi căpetenia lui Israel.
Tu strângeai. Vezi 1Samuel 18,16. Poporul nu-şi alegea orbeşte noul conducător. Chiar când era Saul împărat, priceperea remarcabilă a lui David ca lider se manifestase. Poporul avea încredere în vitejia şi priceperea lui.
Domnul ţi-a zis. Motivul principal pentru care David trebuia să fie împărat a fost că Domnul îl alesese pentru această poziţie. Pentru ce amintesc bătrânii punctul acesta la urmă nu este descoperit. Cu o astfel de încredere generală în viteazul şi cinstitul fiu al lui Isai, cu casa lui Saul practic lichidată şi cu voinţa lui Dumnezeu manifestată atât de lămurit în favoarea lui David, era evident în interesul cel mai bun al poporului să se unească sub conducerea lui.
Tu vei paşte. În mod literal, ,,tu vei paşte” (engl. ,,thou shalt feed”), din ebraicul ra’ah, ,,a paşte”. Participiul acestui verb este tradus ,,păstor” în Vechiul Testament (vezi Numeri 27,17; Psalmul 23,1 etc.). David avea să fie un păstor peste Israel, o figură semnificativă pentru unul care făcuse cunoştinţă prin experienţă proprie cu multiplele şi cuprinzătoarele îndatoriri ale unei astfel de chemări. Cuvântul ,,păstor” din KJV (Ieremia 2,8; 3,15 etc.) este o traducere a aceluiaşi cuvânt ebraic. Singurul loc al cuvântului ,,păstor” din Noul Testament (Efeseni 4,11) este traducerea cuvântului grecesc pentru ,,cioban”.
Căpetenia. În mod literal, ,,conducător”, ,,prinţ”.