3:9 Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat Domnul lui David,
Dumnezeu să pedepsească cu toată asprimea pe Abner. Aceste cuvinte sunt în formă de jurământ solemn (Vezi Rut 1,17; 1 Samuel 3,17; 25,22; 2 Samuel 19,13; 1 Regi 19,2; 2 Regi 6,31). Abner a jurat că îi va transfera împărăţia lui David şi a invocat pedeapsa lui Dumnezeu asupra sa dacă nu va-şi împlini cuvântul.
Cum a jurat Domnul. Această afirmaţie arată cât de general era cunoscut faptul că Domnul îl
alesese pe David să-l urmeze pe Saul. Nu există o consemnare a unui jurământ din partea lui
Dumnezeu pentru a-i da împărăţia lui David, dar Abner, evident, înţelesese promisiunea ca pe un
jurământ. Probabil există o aluzie în cuvintele ,,nu minte şi nu Se căieşte” cu privire la promisiunea
lui Dumnezeu făcută prin Samuel de a rupe împărăţia de la Saul şi de a i-o da lui David (1 Samuel
15,28.29).
Împărăţia va fi luată. Hotărârea lui Abner de a-i transfera împărăţia lui Saul nu era, probabil,
rezultatul unei judecăţi pripite. Comandantul poate că a cugetat mult la oportunitatea de a renunţa
la încercarea de a menţine şubreda casa a lui Saul. Reproşul lui Iş-boşet pare să fie oportunitatea
de a pune în aplicare o decizie la care se gândise mai dinainte.
De la Dan până la Beer-Şeba. Această expresie marchează împărăţia întreagă a lui Israel, de la
hotarul de nord la cel de sud. Expresia a fost folosită în timpul perioade judecătorilor şi mai târziu în
timpul lui Solomon (Judecători 20, 1; 1 Samuel 3,20; 2 Samuel 17,11; 24,2.15; 1 Regi 4,25; 1
Cronici 21,2), dar a folosită doar o dată după divizarea monarhiei, când Ezechia a trimis invitaţie la
tot Israelul, ,,de la Beer-Şeba până la Dan” (2 Cronici 30,5) să se unească în sărbătorirea Paştelui.