24:1 Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel; şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda.
S-a aprins. Pricina neplăcerii de aici nu este arătată. Contextul sugerează că motivul ar fi putut fi creşterea îngâmfării şi încrederii de sine a lui Israel, care a rezultat din măreţia naţională atinsă de curând. Apăruseră ambiţia pentru măreţia lumească şi o dorinţă de a fi ca şi naţiunile din jurul lor şi, odată cu acestea, se ivise şi o descreştere a simţământului solemn al destinului la care fusese chemată naţiunea.
A stârnit. Adică Domnul a făcut aşa. Raportul paralel spune: ,,Satana s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel” (1Cronici 21,1). Aceste afirmaţii nu sunt în mod necesar contradictorii, ci pot reprezenta, pur şi simplu, două aspecte ale aceluiaşi eveniment. În textul în discuţie avem un alt caz în care este spus despre Dumnezeu că face ceea ce El nu împiedică (PP 728.739). În realitate, Satana a fost cel care a aţâţat mândria şi ambiţia care au făcut pe împăratul lui Israel să promoveze procedee spre a mări numărul oştirii sale cu scopul de a întinde hotarele lui Israel prin noi cuceriri militare (vezi PP 747).
Fă numărătoarea lui Israel. Nu există nimic în naraţiune care să indice în mod precis când anume a avut loc acest eveniment în viaţa lui David. Faptul că în această lucrare a fost angajat Ioab timp de aproape zece luni (v. 8). arată că trebuie să fi fost într-o perioadă când nu era război. În raportul paralel (1Cronici 21), naraţiunea este imediat urmată de prezentarea pregătirilor lui David pentru zidirea Templului. Atât în cartea lui Samuel cât şi în Cronici, pregătirile acestea se află printre ultimele chestiuni raportate despre domnia lui David. Toate acestea duc la concluzia că numărătoarea militară a avut loc spre sfârşitul domniei lui David.