23:5 Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?
Nu este aşa. Unii comentatori exprimă această propoziţie sub forma unei întrebări: ,,Şi nu este oare un fapt că a mea casă este aşa înaintea Domnului?” Pentru că David s-a străduit să conducă cu dreptate şi pricepere, cu continuă temere de Dumnezeu, Domnul i-a făgăduit să-i păstreze casa pentru veşnicie. Făgăduinţa era condiţionată, iar condiţiile n-au fost împlinite de urmaşii lui. De aceea, aceste făgăduinţe vor fi împlinite acum numai prin Hristos ca sămânţă a lui David.
Nu va face El oare să răsară. Unii sugerează că această propoziţie, în armonie cu cea dintâi, ar trebui să fie la forma interogativă: ,,Nu va face El oare ca toate dorinţele mele să prospere?” Forma afirmativă este lipsită de sens. O parafrazare sugerată în armonie cu această schimbare este. ,,Şi nu este oare un fapt că, a mea casă este aşa înaintea lui Dumnezeu?” Pentru că în scopul acesta El a făcut cu mine un legământ veşnic, ca toate lucrurile să poată fi bine puse în rânduială, făcându-le sigure. ,,Şi oare nu va aduce El astfel mântuirea mea şi nu va face El ca toate dorinţele mele să prospere?”