21:10 Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea peste stâncă, de la începutul seceratului până când a căzut peste ei ploaie din cer; şi a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele câmpului în timpul nopţii.
A luat un sac. Probabil că sacul a fost întins ca un cort pentru a forma un adăpost rudimentar pentru Riţpa în tipul îndelungatei ei vegheri.
Până când a căzut peste ei ploaie. Sezonul uscat obişnuit dura în Palestina din primăvară până în toamnă. În condiţii normale, în timpul acestei perioade, nu era deloc ploaie. Nu ni se spune dacă în acest timp a avut loc vreo ploaie neaşteptată, întrerupând seceta care probabil că pricinuit cei trei ani de foamete. Seceratul grâului urmează după seceratul orzului (Exod 9,31.32; Rut 1,21; 2,23), iar ploaia este extrem de rară în acea vreme (1 Samuel 12,17.18; Proverbe 26,1). Raportarea întâmplării acesteia arată că vegherea devotată a Riţpei a fost de lungă durată.
A oprit păsările. Trupurile bărbaţilor ucişi au fost lăsate expuse elementelor naturii. De obicei, trupurile oamenilor care erau executaţi în felul acesta, trebuia să fie înmormântate în ziua în care erau spânzuraţi (Deuteronom 21,22.23), dar în acest caz se pare că trupurile lor au fost lăsate a fi expuse, poate până la un timp când căderea ploii avea să fie o dovadă a reîntoarcerii binecuvântării lui Dumnezeu. În Orient, un trup lăsat în câmp deschis devenea aproape imediat victima fiarelor sălbatice sau a grupurilor de vulturi (vezi 1 Samuel 17,44.46; 1 Regi 14,11; 16,4; 21,23.24; Matei 24,28). În timpul acestei grele şi lungi încercări, Riţpa a vegheat devotată trupurile fiilor săi.