2:4 Bărbaţii lui Iuda au venit, şi au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de ştire lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul.
Au uns... pe David. David fusese deja uns în secret de Samuel (1Samuel 16,13). Aceasta a făcut pentru el dovada că alegerea era de la Dumnezeu. Acum el a fost uns în mod public, ca o recunoaştere a acceptării lui de către seminţia lui Iuda. Şi Saul fusese mai întâi uns în taină de către Samuel, iar mai târziu proclamat împărat în mod public (1 Samuel 10,1.24; 11,14.15). Compatrioţii lui David din Iuda recunoscuseră de mult că David fusese ales pe cale divină ca viitor împărat al lor şi într-o mare măsură fuseseră în legături de prietenie cu el în timpul lungii perioade cât a fost un proscris şi un fugar dinaintea lui Saul. Ca o recunoaştere a amabilităţii lor, David le trimisese daruri (1 Samuel 30,26-31), păstrând astfel legătura de prietenie şi ataşament.
Iabeşul din Galaad. O cetate cam la aproximativ 2 2/3 (4,3 km) est de Iordan şi la 21,5 mile (34,4 km) sud de Marea Galileii. Saul venise să scape Iabeşul din Galaad când Nahaţ amonitul a tăbărât împotriva lui şi a pus pe fugă pe amoniţi (1 Samuel 11,1-11). Este clar că, pentru această bunăvoinţă, oamenii din Iabeşul din Galaad au luat corpul lui Saul de pe zidul Bet-Şanului şi i-au făcut o înmormântare onorabilă (1 Samuel 31,11-13: 1 Cronici 10,11.12).