2:1 După aceea, David a întrebat pe Domnul: Să mă sui în vreuna din cetăţile lui Iuda? Domnul i-a răspuns: Suie-te. David a zis: Unde să mă sui? Şi Domnul a răspuns: La Hebron.
A întrebat pe Domnul. David învăţase prin experienţă amară nebunia de a lua hotărâri importante fără sfat divin (vezi 1 Samuel 27 la 30). În această importantă împrejurare, prima lui grijă a fost să ştie ce voia Dumnezeu ca el să facă. Întrebarea lui probabil că a fost făcută prin preotul Abiatar (vezi 1 Samuel 23,6.9-12; 30,6-8).
Să mă sui? Pentru un timp, David fusese un exilat în propria lui ţară, dar moartea lui Saul deschisese calea întoarcerii lui. Toate motivele păreau să indice că sosise timpul pentru întoarcere, dar înainte de a se întoarce, David a căutat să cunoască voia Domnului.
La Hebron. Vechea localitatea de domiciliu a lui Abraam (Geneza 13,18) şi locul de înmormântare a lui Abraam, Sara, Isaac şi Iacob. El se află cam la 24,75 mile (39,6 km) nord-est de Beer-Şeba şi probabil la 17 1/8 mile (27,4 km) de Ţiclag, într-o vale frumoasă, înconjurată de dealuri rodnice şi pământuri fertile. Regiunea fusese mult timp renumită pentru podgoriile ei, strugurii de aici fiind socotiţi cei mai buni din Palestina. David păstrase cu această cetate legături de prietenie în timpul vieţii lui Saul. Ea era foarte potrivită pentru a fi capitala temporară a regatului sudic al lui David, nu numai pentru că era aşezată într-o poziţie întărită din munţii lui Iuda, cu oameni prietenoşi faţă de David, dar avea şi legăturile sfinte cu primii patriarhi. Cetatea a devenit reşedinţa lui David pentru următorii şapte ani.