19:7 Scoală-te dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe până acum.
Scoală-te dar, ieşi... Ocazia îndemna la acţiune, şi Ioab i-a spus lui David deschis şi fără frică exact ceea ce trebuia să facă.
Jur pe Domnul. Pronunţând acest jurământ solemn, Ioab n-a ameninţat că va conduce poporul la revoltă împotriva lui David, ci doar a atras atenţia asupra unui adevăr neplăcut. Situaţia era plină de pericol. O mare parte din popor plecase deja de la David şi sprijinise pe Absalom în eforturile lui de a lua viaţa şi tronul lui David. Şi acum David era pe punctul de a-i îndepărta pe cei care continuaseră să-i rămână credincioşi şi de a-i face şi pe ei vrăjmaşi ai lui.
Care ţi s-au întâmplat. Ioab a prezis că David, prin purtarea lui nefirească, grăbea cea mai mare criză a vieţii lui. El a folosit cuvinte tari, dar ele erau necesare ca să-l facă pe împărat să se trezească din egoismul şi nebunia durerii lui.