19:3 În aceeaşi zi, poporul a intrat în cetate pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă.
Pe furiş. Când oştile victorioase s-au apropiat de cetate, împăratul, care trebuia să fie de faţă ca să le salute, nu era acolo. În loc să spună cuvinte de mulţumire şi de aclamare trupelor care în acea zi îşi riscaseră viaţa pentru el, David stătea deasupra porţii, jelindu-se cu glas tare pentru pierderea fiului său. În loc să mărşăluiască mândri în triumf, oamenii au rupt rândurile furişându-se în cetate abătuţi şi ruşinaţi. Se pare că tot efortul lor fusese în zadar şi ceea ce ei credeau a fi o biruinţă glorioasă era numai o greşeală şi, în ochii împăratului, o înfrângere tristă. Ei au intrat în cetate ca nişte oameni înfrânţi în luptă, cu planurile dejucate şi speranţele nimicite.