19:22 Dar David a zis: Ce am eu cu voi, fiii Ţeruiei, şi pentru ce vă arătaţi astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu ştiu eu că împărăţesc azi peste Israel?
Potrivnicii mei. Acesta era un timp de îndurare, nu de dreptate aspră, rece. Era ocazia pentru reconciliere, nu pentru a supune la pedeapsă pe toţi cei care întorsese spatele lui David. Cu această ocazie s-a dovedit mărinimia lui David. Împăratul a încercat să recâştige naţiunea de parte lui prin bunătate şi îndurare. El a arătat că totul avea să fie uitat pentru ei, care doreau să facă pace cu el. Dacă ar fi fost altcineva în locul David, s-ar fi vărsat mult sânge vinovat şi drept rezultat ar fi fost mai multă vrăjmăşie. Pledând pentru o politică de represalii, fiii Ţeruiei erau adversari şi nu prieteni ai cauzei lui David.
Nu ştiu eu că împărăţesc? Pentru că era împărat, David îşi putea îngădui să fie îndurător. Dacă până acum cauza lui fusese îndoielnică, măsurile aspre ar fi fost luate în scopul de a asigura pecetluirea opoziţiei.