18:33 Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porţii, şi a plâns. Pe când mergea, zicea: Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!
Fiul meu Absalom. Există puţine locuri în Biblie care zugrăvesc durerea mai pătrunzător. Durerea lui David n-a fost numai aceea a unui tată pentru fiul său plecat, deşi pentru împăratul cu inima iubitoare o astfel de durere era destul de grea. Ceea ce făcea situaţia mai dificilă pentru David era faptul că el însuşi era răspunzător pentru cursul evenimentelor care culminaseră cu această tragedie teribilă. Absalom ucisese pe fratele său, după ce Amnon o siluise pe sora lui, Tamar, iar acum, ca urmare, el fusese ucis în lupta împotriva propriului său tată. Toate acestea au venit ca o consecinţă naturală a păcatului odios al lui David.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZĂ:
1-33 PP 742-745
1-4 PP 742
5-13 PP 743
14-17.21-33 PP 744