17:14 Absalom şi toţi oamenii lui Israel au zis: Sfatul lui Huşai, Architul, este mai bun decât sfatul lui Ahitofel. Dar Domnul hotărâse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom.
Este mai bun. Propunerile lui Huşai au fost gândite să placă mai ales împăratului, iar el n-a întârziat să-şi exprime totala aprobare. Aprobarea susţinătorilor lui desigur că avea să urmeze repede. Un sfetnic a fost pus împotriva celuilalt. În astfel de împrejurări a fost bine că Huşai a fost chemat să vorbească ultimul. În felul acesta, el a putut să facă să pară că Ahitofel era grăbit şi impulsiv, ba chiar egoist şi perfid, nedispus să ţină seama de drepturile noului împărat al lui Israel.
Dar Domnul hotărâse. În conjuraţia lui împotriva lui David, Absalom greşise, nesocotindu-L pe Dumnezeu. El avea sfetnici buni şi susţinători puternici, iar inima multora din popor era cu el. Dar naţiunea lui Israel aparţinea, la urma urmei, Domnului, şi David era acela care fusese uns ca împărat pe cale divină. Dacă el trebuia să fie înlăturat, trebuia să se ţină seama şi de Dumnezeu. Oricât a fost sfatul lui Ahitofel de înţelept din punct de vedere omenesc, Dumnezeu a hotărât ca el să fie zădărnicit.
Să aducă nenorocire peste Absalom. Fără Dumnezeu de partea lui, Absalom se îndrepta spre dezastru. Nici un om nu poate avea succes atâta timp cât puterile cerului sunt dispuse împotriva lui. O înţelepciune superioară celei a oamenilor conducea treburile lui Israel.