16:11 Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi: Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa; cu cât mai mult Beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
Să-mi ia viaţa. Aici David acuză pe faţă pe Absalom care căuta să ia nu numai tronul, ci şi viaţa împăratului. Era într-adevăr greu de înţeles cum Absalom, sânge din sângele lui şi carne din carnea lui, se întorcea împotriva lui şi căuta să-i ia viaţa. Dar nu tot aşa era cu purtarea lui Şimei. El era din familia lui Saul şi era de aşteptat să urască pe cel care luase coroana de la casa lui Saul.
Lăsaţi-l. Puţini oameni ar fi avut bunăvoinţa să dea pe faţă o atitudine ca aceea prezentată de David în acest ceas al încercării. Ar fi fost mult mai uşor să spună lui Şimei că el mersese prea departe şi să-i poruncească să înceteze Dar cât îl priveşte pe David, el era dispus să primească ceea ce credea că vine de la Dumnezeu. El păcătuise grav şi prin păcatul lui dăduse multora ocazia să-şi scuze greşelile. Dar, după pocăinţă şi adânca lui căinţă, el n-a făcut nici un efort să se scuze sau să îndreptăţească modul în care procedase. Când a fost mustrat de Dumnezeu, el a primit smerit mustrarea. Când au venit peste el judecăţi, el n-a făcut nici un efort să le înlăture. El s-a arătat umil, generos faţă de alţii şi supus voinţei Domnului. Bunăvoinţa lui de a accepta pe deplin acest necaz a descoperit caracterul lui drept şi nobleţea sufletului său.