15:14 Şi David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: Sculaţi-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiţi-vă de plecare; altfel, nu va întârzia să ne ajungă, şi va arunca nenorocirea peste noi, şi va trece cetatea prin ascuţişul sabiei.
Să fugim. Hotărârea era înţeleaptă, pentru că în acest moment David era complet nepregătit pentru criză. Aflându-se într-un mare pericol, David a lăsat deoparte letargia şi nehotărârea şi părea să recâştige ceva din curajul şi rapiditatea cu care acţionase demult. Cele ce au urmat au dovedit că procedaseră bine. Atât Ahitofel (cap. 17,1.2), cât şi Huşai (17,7-13) au recunoscut că întârzierea avea să fie fatală şi că speranţa de succes a lui Absalom avea să constea în hotărârea de a porni de îndată împotriva lui David. Prin fuga sa, David şi-a acordat timp să pregătească o apărare, iar poporul să judece comportarea lui. În felul acesta au fost evitate erorile unui lung război civil şi ale unui prelungit asediu al Ierusalimului.
Va trece cetatea prin ascuţişul săbiei. David s-a temut că în acel moment nu putea să aibă succes în a crea o opoziţie la Ierusalim. Nemulţumirea din cetatea, sau poate chiar din propria lui familie putea să întoarcă totul împotriva lui. Nu avea să existe un spirit de unitate, care ar fi fost de aşteptat în cazul in care Ierusalimul ar fi fost atacat de un duşman străin. Dar cel care avea să-l asedieze era propriul lui fiu şi fără îndoială că avea mulţi susţinători în cetate.