13:19 Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sfâşiat haina pestriţă; a pus mâna în cap, şi a plecat ţipând.
Şi-a sfâşiat haina. Probabil că aceasta s-a făcut imediat. Tamar n-a încercat să acopere ruşinea care se abătuse asupra ei. Ea era o tânără virtuoasă, a cărei purtare era cu desăvârşire mai presus de orice reproş. Când a părăsit apartamentul lui Amnon, ea a dat o dovadă puternică despre adânca durere prin care trecuse (vezi Estera 4,1; 2 Regi 5,8). În felul acesta, ea l-a împiedicat pe Amnon să inventeze o poveste că ea fusese vinovată de purtare rea faţă de el şi că, din acest motiv, fusese alungată din faţa lui. Tamar era, în mod evident, pe deplin sinceră, acţiunile ei arătând indignarea şi durerea care o cuprinseseră. Dacă ar fi rămas liniştită, ar fi putut fi socotită ca părtaşă la crimă.