12:23 Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine.
Pentru ce să mai postesc? Aceste cuvinte descriu resemnarea lui David în faţa voinţei lui Dumnezeu şi înţelegerea cu privire la starea morţilor. După ce copilul murise, nu mai era nimic de făcut, iar el a acceptat în umilinţă inevitabilul.
Eu mă voi duce la el. Evreii vorbeau în mod figurat despre morţi ca dormind împreună în împărăţia numită şe’ol. Cuvântul acesta este tradus atât prin ,,mormânt”, cât şi prin ,,iad” în KJV. Redarea ,,iad” este nepotrivită, deoarece şe’ol n-are nimic de-a face cu chinuirea conştientă. Cel care murea era uneori prezentat ca mergând să doarmă împreună cu părinţii săi (2 Samuel 7,12; 1 Regi 1,21; 2,10), ori ca fiind adăugat la părinţii lui (2 Regi 22,20). David voia să spună că se va uni cu fiul său în moarte, dar că acest fiu n-avea să se mai întoarcă în ţara celor vii.