10:19 Toţi împăraţii supuşi lui Hadarezer, văzându-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu Israel, şi i s-au supus. Şi Sirienii n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.
Supuşi lui Hadarezer. Din această declaraţie se poate face o idee despre puterea mare a lui Hadarezer (Hadadezer). Aceşti regi vasali care fusese tributari faţă de Hadarezer devin loiali lui David şi-i plătesc tribut. Dumnezeu prezisese prin Abraam (Geneza 15,18) şi Moise (Deuteronom 11,24) că stăpânirea lui Israel avea să se întindă până la Eufrat, iar acum aceste profeţii erau împlinite. Israel ajunsese o mare putere care trebuia recunoscută şi de naţiunile din jur. Ţările care se aşezaseră în linie de bătaie împotriva lui Israel depuseseră armele, iar efortul de a zdrobi pe David n-a servit decât să-i mărească puterea şi prestigiul. Nici o armă îndreptată împotriva lui Dumnezeu sau a poporului Său nu poate avea succes. Pot fi perioade de încercare şi greutăţi, dar din orice încercare cauza lui Dumnezeu va ieşi biruitoare.
Sirienii n-au mai îndrăznit. David a avut succes pentru că nu s-a încrezut în puterea omenească. Amon a căutat ajutor la Siria, dar David a căutat ajutor la Dumnezeu. Poporul Său poate să gândească uneori că trebuie să se bizuiască pe influenţa şi puterea lumească pentru ca să-şi aducă la îndeplinire cu succes sarcina. Dar adesea el anulează propriile lui planuri prin legături nesfinte cu lumea.
Când Israel s-a confruntat de prima dată cu marea coaliţie a puterii aşezate în linie de bătaie împotriva lui, multe inimi au fost cuprinse de teamă, dar când lupta a trecut, cei care aveau motive să se teamă au fost vrăjmaşii lui Israel. Sirienii au descoperit că, încercând să-l ajute pe Amon împotriva lui Israel, se angajaseră într-o bătălie fără speranţă, luptându-se împotriva lui Dumnezeu.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZĂ:
1-19 PP 714-716
2.3 PP 714