1:21 Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca şi când n-ar fi fost uns cu untdelemn.
Nici rouă. Roua şi ploaia fac posibile roadele pământului. A lipsi de recoltele ei regiunea unde au fost ucişi Saul şi Ionatan avea să fie cea mai mare calamitate pe care o putea invoca David. Pentru alte asemenea blesteme poetice, vezi Iov 3,3-10; Ieremia 20,14-18.
Câmpii care să dea pârgă. Sensul acestei expresii nu este clar. Septuaginta redă: ,,câmpii ale primelor roade”. Unele forme de blestem asupra pământului odată atât de fertil al muntelui Ghilboa au ca scop un blestem ca pământul să fie atât de neproductiv, încât să nu mai crească nimic, nici chiar primele roade – calamitatea cea mai mare care putea să se abată asupra regiunii.
Aruncate scuturile. Ebraicul niga’al din rădăcina ga’al, ,,a detesta”, ,,a-i fi scârbă”. Cuvântul mai poate fi tradus ,,mânjit”. Se pare că acest sens din urmă este cerut de context. Afirmaţia s-ar referi atunci la aceste scuturi ca mânjite de sânge. Traducerea lăsată în KJV atribuie lui Saul laşitate, un simţământ în dezacord cu poemul.
Uns cu untdelemn. Cuvintele ,,ca şi când n-ar fi fost” nu sunt în textul ebraic, după cum indică italicele (în engl., n.n.). Textul ebraic spune simplu: ,,scutul lui Saul neuns cu untdelemn”. Era un vechi obicei de a unge scutul înainte de a merge la luptă (vezi Isaia 21,5). În loc de a fi uns şi gata de luptă, scutul lui Saul zăcea mânjit de sânge.