3:9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
Domnul. E dificil de precizat la care Persoană a Dumnezeirii se referă acest cuvânt. În v. 15 ,,Domnului nostru” s-ar putea foarte bine referi la Isus, iar în v. 18 Isus este numit ,,Domnului nostru”, iar ,,ziua Domnului” (v. 10) este de asemenea descrisă ca ,,ziua lui Dumnezeu” (v. 12). Nu are însă importantă care Persoană este vizată aici, deoarece scopurile şi făgăduinţele Tatălui şi ale Fiului sunt identice. Tot ceea ce Petru Îi atribuie Unuia poate fi aplicat şi Celuilalt. Dar judecând după exprimarea apostolului în această epistolă (cap. 1,2.8.11.16; 2,1; 3,2), cele mai multe dovezi sugerează că în cazul acesta ,,Domnul” este Hristos.
Nu întârzie. Gr. braduno, ,,a amâna”, ,,a pierde vremea”, folosit în Noul Testament doar aici şi la 1 Timotei 3,15.
Făgăduinţei Lui. Adică făgăduinţa revenirii Lui (v. 4), care era ţinta batjocurii celor răi.
Unii. [,,Unii oameni”, KJV]. Adică batjocoritorii (v. 3).
[,,Întârziere”, KJV]. Sau ,,amânare”. Substantivul grec e derivat din aceeaşi rădăcină ca şi verbul braduno (vezi mai sus la ,,întârzie”). Deoarece Hristos nu revenise încă, scepticii presupuneau că planurile lui Dumnezeu fuseseră împiedicate sau schimbate. Ei nu recunoşteau că Dumnezeu este atotputernic şi neschimbător şi că intenţiile Sale vor fi toate împlinite la timpul cuvenit (DA 32).
Ci. Gr. alla, o conjuncţie adversativă puternică, ce ar putea fi tradusă cu ,,dimpotrivă” şi să arate astfel contrastul dintre acuzaţia batjocoritorilor şi faptul că Domnul este vrednic de încredere.
Îndelungă răbdare. Gr. makrothumeo, de la makros, ,,lung” şi thumos, ,,pasiune”, ,,mânie”, de unde ,,a fi încet la mânie”, ,,a fi răbdător” (vezi comentariul de la Romani 2,4; în ce priveşte substantivul makrothumia, vezi comentariul de la 2 Corinteni 6,6). În ce priveşte descrieri inspirate ale caracterului Domnului, vezi Exodul 34,6; Psalmi 86,5.15; 103,8.
Pentru voi. [,,Pentru noi”, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,pentru voi”, adică cititorii, creştinii care au nevoie să li se reamintească purtarea de grijă şi răbdarea lui Dumnezeu faţă de ei, mai ales atunci când sunt ispitiţi să se îndoiască de faptul că El are în mână toate lucrurile.
Doreşte. Pentru foloseşte aici verbul boulomai, care adesea exprimă înclinaţia minţii, cu sensul de ,,a dori”, şi nu foloseşte thelo care, în general, se referă la un scop fixat, ,,a voi”, ,,a hotărî”. Deoarece nu vrea moartea păcătosului, Dumnezeu a făcut tot ce stă în puterea Sa ca să-l salveze de la moarte (Ioan 3,16). Cu toate acestea, Petru îşi dă seama că unii vor respinge planul de mântuire şi astfel vor fi pierduţi (2 Petru 3,7).
Piară. Gr. apollumi (vezi comentariul de la v. 6).
Ci. Gr. alla, o conjuncţie adversativă puternică (vezi comentariul de mai sus, la ,,ci”), folosită aici pentru a accentua contrastul dintre interpretarea greşită a intenţiilor lui Dumnezeu, şi anume că El ar vrea ca unii să piară, şi adevărul că El doreşte ca toţi să fie mântuiţi.
Să vină. Gr. choreo, ,,a face loc”, în cazul acesta pentru pocăinţă sau ,,a înainta”, adică a merge înainte, spre pocăinţă.
Pocăinţă. Gr. metanoia (vezi comentariul de la 2 Corinteni 7,9). În v. 8, 9 Petru arată clar că făgăduinţa lui Dumnezeu cu privire la revenirea lui Hristos se va împlini cu siguranţă. Orice amânare aparentă este datorată dorinţei lui Dumnezeu de a lăsa deschisă uşa mântuirii atâta timp cât mai există speranţă ca un păcătos să se pocăiască.