3:8 Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.
Dar. Partea de început poate fi tradusă: ,,dar nu lăsaţi ca acest singur lucru să vă scape din atenţie, prea iubiţilor” (compară cu v. 5). Cu alte cuvinte, batjocoritorii îşi închid în mod voit ochii în faţa realităţii, dar creştinii n-ar trebui să comită niciodată această greşeală grozavă. Acest ,,un lucru” este definit în propoziţia următoare.
O zi. Ideea lui Petru este dedusă din adevărul exprimat în Psalmul 90,4. Dumnezeu este veşnic. La El nu există nici trecut, nici viitor; toate lucrurile sunt veşnic prezente. El nu are nevoie de concepţia noastră limitată despre timp, iar noi nu putem limita persoana sau ideile Lui la sistemul nostru de zile şi ani. Subliniind adevărul acesta, Petru mustră nerăbdarea sceptică a batjocorilor, care, judecându-L pe Dumnezeu după standardele lor neînsemnate, se îndoiesc că El Îşi va împlini făgăduinţa în legătură cu sfârşitul lumii.
Contextul clarifică faptul că Petru nu fixează o unitate profetică de măsurare a perioadelor de timp. Versetul 7 se ocupă de faptul că Dumnezeu aşteaptă cu răbdare ziua judecăţii, iar versetul 9 Petru declară că El ,,are o îndelungă răbdare pentru voi”.