3:3 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor,
Înainte de toate să ştiţi. Vezi comentariul de la cap. 1,20, unde apare aceeaşi expresie. Aici apostolul foloseşte aceste cuvinte ca o introducere la declaraţia pe care este gata să o facă, care poate fi considerată în contrast cu învăţăturile combinate ale profeţilor şi ale apostolilor. Petru nu citează un pasaj anumit din profeţi sau din apostoli, dar afirmă că ceea ce va spune este în consens general cu învăţăturile lor cu privire la subiectul în discuţie. Compară cu pasajul paralel din Iuda 18.
În zilele din urmă. Expresia poate fi luată la singular, ca referindu-se la o anumită zi de la sfârşitul timpului, sau, aşa cum favorizează dovezile textuale , la plural: ,,zilele din urmă”. Scopul lui Petru este de a-i ilumina pe cititori, ca să nu fie duşi în rătăcire de cei care iau în batjocură ideea apropiatei reveniri a Mântuitorului. El nu face aici declaraţii specifice cu privire la timpul venirii lui Hristos, dar se străduieşte să-şi pregătească turma pentru ,,zilele de pe urmă”, indiferent când ar veni ele. Vezi Nota Suplimentară de la Romani 13; vezi comentariul de la 1 Petru 4,7; Apocalipsa 1,1.
Vor veni. Pe temeiul învăţăturilor profeţilor şi ale apostolilor, destinatarii epistolei lui Petru cunoşteau deja ce aveau de întâmpinat ,,în zilele de pe urmă”. Apostolul îi avertizase că ,,sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape” (vezi 1 Petru 4,7) şi consideră că sfatul lui este oportun şi potrivit. Vezi mai sus la ,,zilele de pe urmă”. Vezi comentariul de la 1 Ioan 2,18; Iuda 18.
Batjocoritori. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. pag. 10) pentru introducerea cuvintelor ,,plini de batjocuri”, după cuvântul ,,batjocoritori”. Aceasta ar întări descrierea făcută de Petru scepticilor ca fiind ,,batjocoritori” şi ar arăta că ei îşi exercitau acest dar rău pentru a ridiculiza ideea celei de-a doua veniri.
După poftele lor. Literal, ,,potrivit propriilor lor pofte”, adică aşa cum îi îndemnau poftele. Batjocoritorii aceştia se aseamănă cu învăţătorii falşi prin faptul că sunt conduşi de propriile lor pasiuni (vezi comentariul de la cap. 2,2.10). Pasiunile le hotărau teologia – oameni senzuali nu pot dori cu înfocare revenirea Celui fără păcat.