2:9 înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
Domnul ştie. Acum apostolul ajunge la sfârşitul lungului său şir de ilustraţii început în v. 4 şi trage concluzia că, având în vedere purtarea de grijă a Domnului pentru Noe şi Lot şi judecăţile Lui împotriva nelegiuiţilor contemporani cu ei, cel credincios se poate sprijini deplin pe dreptatea lui Dumnezeu.
Să izbăvească. Compară cu v. 7.
Încercare. [,,Ispite”, KJV]. Literal, ,,ispită”, care pare să se refere aici la amăgirea la păcat şi la încercările care vin asupra celor care rezistă cu statornicie păcatului (vezi comentariul de la Iacov 1,2.12). Asigurarea protecţiei Domnului trebuia să-i întărească pe destinatarii acestei epistole să reziste amăgirilor prezentate de învăţătorii mincinoşi.
Cucernici. [,,Evlavioşi”, KJV]. Gr. eusebes (vezi Faptele Apostolilor 10,2.7).
Să păstreze. Sau ,,să ţină” (compară cu v. 4).
Nelegiuiţi. Gr. adikoi, folosit aici ca antonim al lui eusebes, ,,evlavios”, ,,cucernic”.
Să fie pedepsiţi. Gr. kolazomenous, un participiu prezent, literal, ,,fiind pedepsit”. Există două opinii distincte cu privire la teologia lui Petru în această privinţă:
1. 1. Participiul ,,fiind pedepsiţi” exprimă scopul, după cum e reflectat de traducerea ,,ca să fie pedepsiţi”, cu scopul de a fi pedepsiţi. Explicaţia aceasta atribuie pedepsirea menţionată aici zilei judecăţii.
2. 2. Participiul ar trebui să fie tradus ,,în timp ce sunt pedepsiţi”, cu referire la plata pe care păcatul o aduce celor nedrepţi, în timpul vieţii lor pe acest pământ. Interpretarea aceasta se potriveşte mai bine cu prima jumătate a v. 9, potrivit căreia cei cucernici sunt eliberaţi de ispitele şi încercările care-i asaltează toată viaţa. Dar cei nelegiuiţi suferă ca rezultat al faptelor lor rele. Interpretarea aceasta mai are avantajul de a păstra forţa timpului prezent al participiului kolazomenous, ,,fiind pedepsiţi”, în armonie cu timpul prezent al infinitivului terein, ,,a rezerva”. Pentru un studiu mai aprofundat, vezi Probleme în Traducerea Bibliei, pp. 237–240.
A crede că pasajul acesta susţine că între moarte şi judecată cei nelegiuiţi se află sub pedeapsă, nu se armonizează cu învăţătura întregii Scripturi (vezi Luca 16,19; Apocalipsa 14,10.11).
Ziua judecăţii. În epistola aceasta Petru consideră că ,,ziua judecăţii”, ,,ziua Domnului” (vezi cap. 3,7.10) şi ,,ziua lui Dumnezeu” (v. 12) sunt acelaşi lucru. Pentru un studiu despre ziua judecăţii, vezi comentariul de la Apocalipsa 14,7.10; 20,11–15.