2:4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
Căci dacă n-a cruţat. Cu aceste cuvinte apostolul începe o serie de ilustraţii cu privire la inevitabilitatea judecăţilor lui Dumnezeu. Ideea începută aici se încheie tocmai în versetul 9, unde se trage concluzia că Domnul îi va elibera pe cei evlavioşi şi îi va pedepsi pe cei nelegiuiţi. În ce priveşte verbul ,,a cruţa” (pheidomai), vezi comentariul de la Romani 8,32.
Pe îngeri. Compară cu pasajul paralel din Iuda 6. Scriitorul nu specifică păcatul care a dus la căderea acestor îngeri (vezi comentariul de la Iuda 6; Apocalipsa 12,4.7–9). Raţionamentul lui Petru este că dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngeri, fiinţe spirituale care trăiesc în prezenţa Sa, El nu va neglija să-i pedepsească pe oamenii nelegiuiţi care i-au dus pe alţii în rătăcire.
I-a aruncat în Adânc. [,,I-a aruncat în iad”, KJV]. O traducere a cuvântului grecesc tartaroo, ,,a ţine captiv în Tartar (infern)”. Grecii din antichitate considerau că iadul este locaşul morţilor nelegiuiţi şi locul unde sunt pedepsiţi. Astfel corespundea gheenei iudeilor (vezi comentariul de la Matei 5,22). Scriindu-le unor oameni care locuiau într-o atmosferă elenistică, Petru foloseşte un termen grecesc pentru a transmite ce vrea să spună, dar asta nu înseamnă că susţine concepţia grecească despre iad sau credinţa populară iudaică despre gheenă. Aici prin iad se înţelege locul unde locuiesc forţat îngerii cei răi până în ziua judecăţii.
Înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri. [,,Legaţi cu lanţurile întunericului”, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,aruncaţi în prăpăstiile întunericului”. Exprimarea lui Petru este figurată şi nu serveşte la identificarea vreunui loc anumit ca locuinţă a îngerilor căzuţi. Expresia aceasta diferă de cea folosită de Iuda în pasajul său paralel (vezi Iuda 6).
Judecată. Gr. krisis, ,,[actul] judecăţii”. În v. 3, Petru foloseşte alt cuvânt pentru ,,judecată” (krima), care se referă la verdictul care rezultă din judecată (vezi comentariul de la Ioan 3,19; 9,39; 16,11). Aici apostolul priveşte înspre viitor, când verdictul rostit asupra lui Satana şi asupra îngerilor lui va fi, în cele din urmă, executat (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,10).