2:20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
Dacă, după ce au scăpat. Literal, propoziţia spune: ,,căci, dacă au scăpat”. Pentru a-i avertiza pe credincioşi cu privire la primejdiile şi rezultatul apostaziei, apostolul foloseşte exemplul celor care fuseseră amăgiţi să-i urmeze pe învăţătorii mincinoşi.
Întinăciunile. Gr. miasmata, ,,lucrurile care mânjesc”, ,,pângăririle”, care vin ca rezultat al contactului cu lumea (vezi comentariul de la v. 10).
Lumii. Vezi comentariul de la 1 Ioan 2,15.
Cunoaşterea. Gr. epignosis (vezi comentariul de la cap. 1,2).
Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Aici apostolul Îi atribuie Mântuitorului nostru un titlu multiplu, care întruchipează cele mai multe din atributele Lui slăvite şi reprezintă funcţiile Sale cele mai de seamă (vezi comentariul de la Matei 1,21.23; Luca 2,29; Ioan 13,13; 20,28). Acela care a ajuns la o cunoaştere deplină a lui Isus va avea o înţelegere personală a puterii Mântuitorului, deoarece a experimentat-o în propria sa viaţă. Cunoaşterea experimentală a lui Hristos l-a determinat să fugă de lume şi de întinăciunile ei, iar puterea lui Hristos l-a făcut în stare să scape cu totul de ele. Petru consideră că propria sa turmă a scăpat în felul acesta şi doreşte ca ea să nu fie ademenită să se întoarcă în lume prin momelile învăţătorilor mincinoşi.
Se încurcă. Gr. empleko, ,,a se întreţese”, deci ,,a fi încurcat”. Aşa cum gladiatorii se încurcau unul în plasa celuilalt în timpul luptei, tot aşa credinciosul care cedează ispitelor lumeşti ajunge foarte încurcat şi uşor de biruit. Cuvântul ,,de ele” poate fi înlocuit cu ,,în acestea”, adică în întinăciunile lumii, sau ,,de acestea”, adică biruit de întinăciuni.
Biruiţi. Vezi comentariul de la v. 19.
De pe urmă. Literal, propoziţia spune: ,,lucrurile de pe urmă ale lor au ajuns mai rele decât cele dintâi”. Cel care a fost cândva creştin şi s-a întors în lume devine împietrit din punct de vedere spiritual şi mai puţin sensibil la apelurile spirituale. Mântuirea lui devine mai dificilă (compară cu Matei 12,45; Luca 11,26; Evrei 6,4–8; 10,26).