2:16 Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.
Călcarea lui de lege. [,,Nelegiuirea lui”, KJV]. Sau ,,propria lui călcare [de lege]”. Nelegiuirea lui Balaam n-a fost nici trecută cu vederea, nici lăsată nemustrată, iar Petru dă de înţeles că purtarea învăţătorilor mincinoşi nu va trece nepedepsită.
Măgăriţă. Gr. hupozugios, literal ,,sub un jug”, referindu-se la măgar, ca animal de povară în Orient.
A început să vorbească. Gr. phtheggomai, ,,a scoate un sunet”, ,,a scoate un strigăt sau un zgomot”, ,,a rosti”, folosit pentru orice zgomot făcut de oameni sau de animale, nereferindu-se neapărat la limbajul articulat. Aşadar Petru defineşte zgomotul făcut de măgăriţă ca un ,,glas omenesc” (compară cu Numeri 22,27–31).
A pus frâu. [,,A oprit”, KJV]. Sau ,,a reţinut”, ,,a oprit”. Minunea măgăriţei care a vorbit l-a oprit pe Balaam din calea lui răzvrătită şi l-a făcut în stare să-l recunoască pe înger şi să fie dispus să asculte de instrucţiunile venite de la Dumnezeu.
Nebuniei. Aici, starea de a-şi ieşi din fire. Dacă Balaam şi-ar fi reţinut dorinţele, refuzând să fie condus de lăcomie, n-ar fi rătăcit atât de mult. Apostolul îi lasă din nou pe cititori să aplice singuri ilustraţia aceasta la situaţia învăţătorilor mincinoşi, care au urmat calea lui Balaam.