1:7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
Dragostea de fraţi. Gr. philadephia, ,,dragoste de fraţi”. În greaca clasică expresia implică afecţiune faţă de rudele de sânge, dar în Noul Testament ea se referă la toţi membrii bisericii (vezi comentariul de la Romani 12,10). Într-o biserică înconjurată de păgânism, era nevoie de multă dragoste frăţească. Această nevoie nu este mai mică în biserica de azi.
Iubirea de oameni.Gr. agape, ,,iubire” (vezi Matei 5,43; 1 Corinteni 13,1). Aceasta este adevărata dragoste creştină, care doreşte numai binele semenului. Agape este iubirea bazată pe cunoştinţă şi judecată, gata să se sacrifice pe sine pentru binele persoanei iubite. Aceasta este ceea ce simte Dumnezeu pentru Hristos şi pentru oameni şi ceea ce doreşte ca şi oamenii să simtă unii pentru alţii. Este cheia de boltă, apogeul tuturor elementelor din lista lui Petru. Ea este cea mai mare dintre toate virtuţile (1 Corinteni 13,13), cea care trebuie să guverneze toate accţiunile noastre (cap. 16,14). Toate virtuţile se adună în acesr simţământ, cel mai măreţ dintre toate. Fără ea, celelalte sunt inutile, sunt mai puţin decât nimic (1 Corinteni 13,1–3). Dragostea este cea care nu face rău semenului (Romani 13,10); absenţa ei nu poate fi compensată de sacrificiu şi nici chiar de sacrificarea propriei vieţi (1 Corinteni 13,3).