1:4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.
Prin care. Sau ,,prin mijlocirea cărora”, referindu-se la slava şi puterea divină, care sunt prin ele însele o garanţie a făgăduinţelor amintite în continuare. Ne-a dat. [,,Ne sunt date”, KJV]. Sau ,,ne-au fost acordate”. Se foloseşte acelaşi verb şi acelaşi timp ca şi în v. 3. Făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe. Pot fi citate dovezi textuale pentru următoarea ordine a cuvintelor: ,,făgăduinţele lui scumpe şi nespus de mari”. Cuvântul epaggelmata
(,,făgăduinţe”), care în tot Noul Testament apare doar aici şi în cap. 3,13, poate fi tradus ,,binecuvântări făgăduite” referindu-se la împlinirea făgăduinţelor, nu doar la făgăduinţe în sine. Fără îndoială că se referă la toate asigurările divine care sunt împlinite prin mântuirea omului. Dar având în vedere sensul cu care este folosit acest cuvânt în cap. 3,13, s-ar putea ca şi aici să fie o aluzie specială la a doua venire şi la slava ei, eveniment în care îşi găsesc împlinire toate făgăduinţele divine.
Ca prin ele. Adică prin darurile spirituale făgăduite, primite deja de credincioşi.
Părtaşi. Gr. koinonoi (vezi comentariul de la 1 Petru 5,1).
Firii dumnezeieşti. [,,Naturii divine”, KJV]. În ceea ce priveşte cuvântul ,,dumnezeiesc” (theios), vezi comentariul de la v. 3. Adam a fost creat ,,după chipul lui Dumnezeu” (Genesa 1,27), dar când a intrat păcatul în lume, chipul divin a fost deteriorat. Hristos a venit pentru a reface ce era pierdut, şi deci creştinul poate să se aştepte ca în sufletul său chipul divin să fie refăcut (vezi comentariul de la 2 Corinteni 3,18; Evrei 3,14). Posibilitatea aceasta ar trebui să fie mereu înaintea ochilor credinciosului, pentru a-l stimula să-şi desăvârşească asemănarea cu Hristos. El va ajunge ţinta aceasta în măsura în care acceptă şi foloseşte puterile existente în darurile spirituale pe care Hristos i le-a pus la dispoziţie. Transformarea începe o dată cu naşterea din nou şi continuă până la arătarea lui Hristos (vezi comentariul de la 1 Ioan 3,2).
După ce aţi fugit. [,,După ce aţi scăpat”, KJV]. Gr. apopheugo, ,,a fugi departe de”, implicând nu o izbăvire în care creştinul este un obiect pasiv, ci o fugă activă, de rău. Aceasta subliniază un adevăr important: credinciosul nu este în păcat, ci i se dă puterea să se abată de la păcat, pentru a scăpa din ghearele lui şi în felul acesta să trăiască liber de influenţa lui distructivă (vezi Matei 1,20). Timpul verbului din propoziţia ,,după ce aţi fugit” arată că participarea la natura divină poate veni numai după ce creştinul a fugit de stricăciune.
Stricăciune. Gr. phthora, ,,stricăciune”, ,,ruină”, ,,distrugere”, folosit aici ca un cuvânt potrivit pentru nelegiuirea care este în lume.
În lume. Gr. kosmos (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,15).
Prin pofte. Dacă expresia este înţeleasă ,,prin pofte”, atunci pofta este sursa răului care este în lume, iar dacă este adoptat sensul ,,în pofte”, atunci pofta este sfera în care se manifestă răul. Pentru cuvântul ,,poftă” (epithumia), vezi comentariul de la Romani 7,7.